2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REÎNTREMARE s. f. Faptul de a se reîntrema; înzdrăvenire. – V. reîntrema.

reîntremare sf [At: BARCIANU / V: (reg) ~răm~ / Pl: ? / E: reîntrema] Însănătoșire.

REÎNTREMARE, reîntremări, s. f. Faptul de a se reîntrema; înzdrăvenire. – V. reîntrema.

REÎNTREMARE s. f. Faptul de a se reîntrema.

REÎNTREMA, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

reîntrămare sf vz reîntremare

REÎNTREMA, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Re1- + întrema.

REÎNTREMA, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reîntremare s. f., g.-d. art. reîntremării

reîntremare s. f., g.-d. art. reîntremării

reîntrema (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă reîntremez, 3 se reîntremea; conj. prez. 1 sg. să mă reîntremez, 3 să se reîntremeze; imper. 2 sg. afirm. reîntremează-te; ger. reîntremându-mă

!reîntrema (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremea

reîntrema vb., ind. prez. 1 sg. reîntremez, 3 sg. și pl. reîntremează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REÎNTREMARE s. reînsănătoșire, reînzdrăvenire. (~ cuiva după o boală.)

REÎNTREMARE s. reînsănătoșire, reînzdrăvenire. (~ cuiva după o boală.)

REÎNTREMA vb. a (se) reînsănătoși, a (se) reînzdrăveni. (S-a ~ după o boală.)

REÎNTREMA vb. a (se) reînsănătoși, a (se) reînzdrăveni. (S-a ~ după o boală.)

Intrare: reîntremare
reîntremare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reîntremare
  • reîntremarea
plural
  • reîntremări
  • reîntremările
genitiv-dativ singular
  • reîntremări
  • reîntremării
plural
  • reîntremări
  • reîntremărilor
vocativ singular
plural
reîntrămare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: reîntrema
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reîntrema
  • reîntremare
  • reîntremat
  • reîntrematu‑
  • reîntremând
  • reîntremându‑
singular plural
  • reîntremea
  • reîntremați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reîntremez
(să)
  • reîntremez
  • reîntremam
  • reîntremai
  • reîntremasem
a II-a (tu)
  • reîntremezi
(să)
  • reîntremezi
  • reîntremai
  • reîntremași
  • reîntremaseși
a III-a (el, ea)
  • reîntremea
(să)
  • reîntremeze
  • reîntrema
  • reîntremă
  • reîntremase
plural I (noi)
  • reîntremăm
(să)
  • reîntremăm
  • reîntremam
  • reîntremarăm
  • reîntremaserăm
  • reîntremasem
a II-a (voi)
  • reîntremați
(să)
  • reîntremați
  • reîntremați
  • reîntremarăți
  • reîntremaserăți
  • reîntremaseți
a III-a (ei, ele)
  • reîntremea
(să)
  • reîntremeze
  • reîntremau
  • reîntrema
  • reîntremaseră
reîntrăma
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reîntremare, reîntremărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi reîntrema DEX '98 DEX '09

reîntrema, reîntremezverb

etimologie:
  • Prefix re- + întrema. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.