reînsuflețire sf [At: POLIZU / V: ren~ / Pl: ~ri / E: reînsufleți] 1 Entuziasm (1). 2 Revenire la viață Si: reînviorare (4).

REÎNSUFLEȚIRE s. f. Acțiunea de a reînsufleți și rezultatul ei; animație; viață. Plîngi; n-o s-o învieze șiroaiele amare Să-i dea rensuflețire nimic nu mai e-n stare. MACEDONSKI, O. II 273. – Scris și: rensuflețire.

REÎNSUFLEȚI, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

reînsufleți vtr [At: CR (1846), 196¹/15 / V: ren~ / Pzi: ~țesc / E: re¹- + însufleți] 1-2 A (se) entuziasma (1-2) din nou Si: a (se) reînviora (5-6). 3-4 A prinde sau a face să prindă din nou viață Si: a (se) reanima (3).

rensufleți v vz reînsufleți

rensuflețire sf vz reînsuflețire

REÎNSUFLEȚI, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Re¹- + însufleți.

REÎNSUFLEȚI, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. A însufleți din nou, a face să prindă, să aibă din nou viață. Primăvara reînsuflețește natura. ▭ Chipul ei... avu darul de-a-l reînsufleți. D. ZAMFIRESCU, la CADE.

A REÎNSUFLEȚI ~esc tranz. A face sa se reînsuflețească; a face să prindă din nou viață. /re- + a însufleți

A SE REÎNSUFLEȚI mă ~esc intranz. A se însufleți din nou. /re- + a se însufleți

reînsuflețì v. a însufleți din nou.

*reînsuflețésc v. tr. (re- și însuflețesc). Însuflețesc ĭar.

reînsuflețire (desp. -su-fle-) s. f., g.-d. art. reînsuflețirii; pl. reînsuflețiri

reînsuflețire (-su-fle-) s. f., g.-d. art. reînsuflețirii; pl. reînsuflețiri

reînsuflețire s. f. însuflețire

reînsufleți (a ~) (desp. -su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețesc, 3 sg. reînsuflețește, imperf. 1 reînsuflețeam; conj. prez. 1 sg. să reînsuflețesc, 3 să reînsuflețească

reînsufleți (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețesc, imperf. 3 sg. reînsuflețea; conj. prez. 3 să reînsuflețească

reînsufleți vb. însufleți

REÎNSUFLEȚIRE s. 1. v. reanimare. 2. v. reînviere. 3. reanimare, reînviorare. (~ atmosferei din sală.)

REÎNSUFLEȚIRE s. 1. reanimare. (~ unui muribund.) 2. reînviere, (livr.) resurecție. (~ unui mort.) 3. reanimare, reînviorare. (~ atmosferei.)

REÎNSUFLEȚI vb. 1. v. reanima. 2. v. reînvia. 3. a (se) reanima, a (se) reînviora. (Atmosfera s-a mai ~.)

REÎNSUFLEȚI vb. 1. a reanima. (A ~ un muribund.) 2. a reînvia. (Natura s-a ~.) 3. a (se) reanima, a (se) reînviora. (Atmosfera s-a mai ~.)