2 intrări
12 definiții
din care- explicative (6)
- morfologice (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REÎNCOLȚIRE, reîncolțiri, s. f. Acțiunea de a reîncolți și rezultatul ei. – V. reîncolți.
REÎNCOLȚIRE, reîncolțiri, s. f. Acțiunea de a reîncolți și rezultatul ei. – V. reîncolți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
reîncolțire sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: reîncolți] Încolțire din nou.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REÎNCOLȚI, pers. 3 reîncolțește, vb. IV. Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. – Pref. re- + încolți.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
reîncolți vi [At: DL / Pzi: 3 ~țeste / E: re1- + încolți] (D. plante) A încolți din nou.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REÎNCOLȚI, pers. 3 reîncolțește, vb. IV. Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. – Re1- + încolți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REÎNCOLȚI, pers. 3 reîncolțește, vb. IV. Intranz. A încolți din nou, a da din nou colț, a germina iar. (Fig.) În adîncul inimilor, de teamă să nu mai fi rămas acolo un germene cît de infim, din care să poată rencolți, ați turnat leșia caustică... otrava scepticismului. CARAGIALE, S. N. 108. – Scris și: rencolți.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
reîncolțire s. f., g.-d. art. reîncolțirii; pl. reîncolțiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
reîncolțire s. f., g.-d. art. reîncolțirii; pl. reîncolțiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
reîncolțire s. f., g.-d. art. reîncolțirii; pl. reîncolțiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
reîncolți (a ~) (a germina din nou) vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțește, 3 pl. reîncolțesc, imperf. 3 sg. reîncolțea; conj. prez. 3 să reîncolțească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
reîncolți (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțește, imperf. 3 sg. reîncolțea; conj. prez. 3 să reîncolțească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
reîncolți vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțește, imperf. 3 sg. reîncolțea; conj. prez. 3 sg. și pl. reîncolțească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
reîncolțire, reîncolțirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a reîncolți și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- reîncolți DEX '98 DEX '09
reîncolțiverb
- 1. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- În adîncul inimilor, de teamă să nu mai fi rămas acolo un germene cît de infim, din care să poată rencolți, ați turnat leșia caustică... otrava scepticismului. CARAGIALE, S. N. 108. DLRLC
-
etimologie:
- Prefix re- + încolți. DEX '09