2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REÎNCOLȚIRE, reîncolțiri, s. f. Acțiunea de a reîncolți și rezultatul ei. – V. reîncolți.

REÎNCOLȚIRE, reîncolțiri, s. f. Acțiunea de a reîncolți și rezultatul ei. – V. reîncolți.

reîncolțire sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: reîncolți] Încolțire din nou.

REÎNCOLȚI, pers. 3 reîncolțește, vb. IV. Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. – Pref. re- + încolți.

reîncolți vi [At: DL / Pzi: 3 este / E: re1- + încolți] (D. plante) A încolți din nou.

REÎNCOLȚI, pers. 3 reîncolțește, vb. IV. Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. – Re1- + încolți.

REÎNCOLȚI, pers. 3 reîncolțește, vb. IV. Intranz. A încolți din nou, a da din nou colț, a germina iar. (Fig.) În adîncul inimilor, de teamă să nu mai fi rămas acolo un germene cît de infim, din care să poată rencolți, ați turnat leșia caustică... otrava scepticismului. CARAGIALE, S. N. 108. – Scris și: rencolți.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reîncolțire s. f., g.-d. art. reîncolțirii; pl. reîncolțiri

reîncolțire s. f., g.-d. art. reîncolțirii; pl. reîncolțiri

reîncolțire s. f., g.-d. art. reîncolțirii; pl. reîncolțiri

reîncolți (a ~) (a germina din nou) vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțește, 3 pl. reîncolțesc, imperf. 3 sg. reîncolțea; conj. prez. 3 să reîncolțească

reîncolți (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțește, imperf. 3 sg. reîncolțea; conj. prez. 3 să reîncolțească

reîncolți vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțește, imperf. 3 sg. reîncolțea; conj. prez. 3 sg. și pl. reîncolțească

Intrare: reîncolțire
reîncolțire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reîncolțire
  • reîncolțirea
plural
  • reîncolțiri
  • reîncolțirile
genitiv-dativ singular
  • reîncolțiri
  • reîncolțirii
plural
  • reîncolțiri
  • reîncolțirilor
vocativ singular
plural
Intrare: reîncolți
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reîncolți
  • reîncolțire
  • reîncolțit
  • reîncolțitu‑
  • reîncolțind
  • reîncolțindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • reîncolțește
(să)
  • reîncolțească
  • reîncolțea
  • reîncolți
  • reîncolțise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • reîncolțesc
(să)
  • reîncolțească
  • reîncolțeau
  • reîncolți
  • reîncolțiseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rencolți
  • rencolțire
  • rencolțit
  • rencolțitu‑
  • rencolțind
  • rencolțindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • rencolțește
(să)
  • rencolțească
  • rencolțea
  • rencolți
  • rencolțise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • rencolțesc
(să)
  • rencolțească
  • rencolțeau
  • rencolți
  • rencolțiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reîncolțire, reîncolțirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a reîncolți și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi reîncolți DEX '98 DEX '09

reîncolțiverb

  • 1. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote figurat În adîncul inimilor, de teamă să nu mai fi rămas acolo un germene cît de infim, din care să poată rencolți, ați turnat leșia caustică... otrava scepticismului. CARAGIALE, S. N. 108. DLRLC
etimologie:
  • Prefix re- + încolți. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.