REINCARNA, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Var.: reîncarna vb. I] – Din fr. réincarner.

reincarna [At: DL / V: reîn~ / Pzi: ~nez / E: re¹- + incarna] 1-2 vtr A (se) incarna din nou. 3 vr (În unele concepții mistice; d. sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal).

reincarnat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: reincarna] (D. persoane sau d. sufletul lor) Care s-a incarnat din nou într-un alt corp.

reîncarna v vz reincarna

REINCARNA, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (În unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Pr.: re-in-. – Var.: reîncarna vb. I] – Din fr. réincarner.

REINCARNA, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. – Variantă: reîncarna vb. I.

REINCARNA vb. I. tr., refl. A (se) încarna din nou. [Pron. re-in-, var. reîncarna vb. I. / cf. fr. réincarner].

REÎNCARNA vb. I. v. reincarna.

REINCARNA vb. tr., refl. a (se) încarna din nou. (< fr. réincarner)

A SE REINCARNA se ~ează intranz. 1) A se incarna din nou. 2) (despre suflet; în unele concepții mistice) A trece după moarte în alt corp (de om sau de animal). /<fr. réincarner

A REINCARNA ~ez tranz. 1) A incarna din nou. 2) A face să se reincarneze. [Sil. re-in-] /<fr. réincarner

!reîncarna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reîncarnez, 3 reîncarnează; conj. prez. 1 sg. să reîncarnez, 3 să reîncarneze

!reincarna/reîncarna (a ~) vb., ind. prez. 3 reincarnează/reîncarnează

reîncarna v. reincarna

reincarna vb., ind. prez. 1 sg. reincarnez, 3 sg. și pl. reincarnează