opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REÎMPĂRȚIRE, reîmpărțiri, s. f. Acțiunea de a reîmpărți și rezultatul ei. – V. reîmpărți.

REÎMPĂRȚIRE, reîmpărțiri, s. f. Acțiunea de a reîmpărți și rezultatul ei. – V. reîmpărți.

reîmpărțire sf [At: CR (1848), 52/26 / Pl: ~ri / E: reîmpărți] 1 Împărțire din nou. 2 Nouă împărțire Si: (rar) redistribuire.

REÎMPĂRȚIRE, reîmpărțiri, s. f. Acțiunea de a reîmpărți și rezultatul ei.

REÎMPĂRȚI, reîmpart, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

reîmpărți [At: BARCIANU / Pzi: reîmpart / E: re2- + împărți] 1-2 vtr A (se) împărți din nou. 3 vt A face o nouă împărțire.

rempărțire sf vz reîmpărțire

REÎMPĂRȚI, reîmpart, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Re1- + împărți.

REÎMPĂRȚI, reîmpart, vb. IV. Tranz. A împărți din nou, a face din nou o împărțire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reîmpărțire s. f., g.-d. art. reîmpărțirii; pl. reîmpărțiri

reîmpărțire s. f., g.-d. art. reîmpărțirii; pl. reîmpărțiri

reîmpărțire s. f. împărțire

reîmpărți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpart, 2 sg. reîmparți, 3 sg. reîmparte, imperf. 1 reîmpărțeam; conj. prez. 1 sg. să reîmpart, 3 să reîmpartă; imper. 2 sg. afirm. reîmparte

reîmpărți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpart, imperf. 3 sg. reîmpărțea; conj. prez. 3 să reîmpartă

reîmpărți vb. împărți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REÎMPĂRȚIRE s. redistribuire. (~ sarcinilor.)

REÎMPĂRȚIRE s. redistribuire. (~ sarcinilor.)

REÎMPĂRȚI vb. a redistribui. (A ~ sarcinile.)

REÎMPĂRȚI vb. a redistribui. (A ~ sarcinile.)

Intrare: reîmpărțire
reîmpărțire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reîmpărțire
  • reîmpărțirea
plural
  • reîmpărțiri
  • reîmpărțirile
genitiv-dativ singular
  • reîmpărțiri
  • reîmpărțirii
plural
  • reîmpărțiri
  • reîmpărțirilor
vocativ singular —
plural —
rempărțire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: reîmpărți
verb (VT314)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reîmpărți
  • reîmpărțire
  • reîmpărțit
  • reîmpărțitu‑
  • reîmpărțind
  • reîmpărțindu‑
 singular plural
  • reîmparte
  • reîmpărțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reîmpart
 (să)
  • reîmpart
  • reîmpărțeam
  • reîmpărții
  • reîmpărțisem
a II-a (tu)
  • reîmparți
 (să)
  • reîmparți
  • reîmpărțeai
  • reîmpărțiși
  • reîmpărțiseși
a III-a (el, ea)
  • reîmparte
 (să)
  • reîmpartă
  • reîmpărțea
  • reîmpărți
  • reîmpărțise
plural I (noi)
  • reîmpărțim
 (să)
  • reîmpărțim
  • reîmpărțeam
  • reîmpărțirăm
  • reîmpărțiserăm
  • reîmpărțisem
a II-a (voi)
  • reîmpărțiți
 (să)
  • reîmpărțiți
  • reîmpărțeați
  • reîmpărțirăți
  • reîmpărțiserăți
  • reîmpărțiseți
a III-a (ei, ele)
  • reîmpart
 (să)
  • reîmpartă
  • reîmpărțeau
  • reîmpărțiră
  • reîmpărțiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reîmpărțire, reîmpărțirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a reîmpărți și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: redistribuire
etimologie:
  • vezi reîmpărți DEX '98 DEX '09

reîmpărți, reîmpartverb

  • 1. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: redistribui
etimologie:
  • Prefix re- + împărți. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.