2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REÎMPĂDURIRE, reîmpăduriri, s. f. Acțiunea de a reîmpăduri și rezultatul ei. – V. reîmpăduri.

REÎMPĂDURIRE, reîmpăduriri, s. f. Acțiunea de a reîmpăduri și rezultatul ei. – V. reîmpăduri.

reîmpădurire sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: reîmpăduri] Împădurire din nou.

REÎMPĂDURIRE, reîmpăduriri, s. f. Acțiunea de a reîmpăduri și rezultatul ei; replantare a unei păduri. Planul de reîmpădurire.

REÎMPĂDURI, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

reîmpăduri vt [At: DDRF / Pzi: ~resc / E: re1- + împăduri] A replanta o pădure.

REÎMPĂDURI, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Re1- + împăduri.

REÎMPĂDURI, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A împăduri din nou, a planta din nou o pădure.

A REÎMPĂDURI ~esc tranz. A împăduri din nou. /re- + a împăduri

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reîmpădurire s. f., g.-d. art. reîmpăduririi; pl. reîmpăduriri

reîmpădurire s. f., g.-d. art. reîmpăduririi; pl. reîmpăduriri

reîmpădurire s. f. împădurire

reîmpăduri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpăduresc, 3 sg. reîmpădurește, imperf. 1 reîmpăduream; conj. prez. 1 sg. să reîmpăduresc, 3 să reîmpădurească

reîmpăduri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpăduresc, imperf. 3 sg. reîmpădurea; conj. prez. 3 să reîmpădurească

Intrare: reîmpădurire
reîmpădurire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reîmpădurire
  • reîmpădurirea
plural
  • reîmpăduriri
  • reîmpăduririle
genitiv-dativ singular
  • reîmpăduriri
  • reîmpăduririi
plural
  • reîmpăduriri
  • reîmpăduririlor
vocativ singular
plural
Intrare: reîmpăduri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reîmpăduri
  • reîmpădurire
  • reîmpădurit
  • reîmpăduritu‑
  • reîmpădurind
  • reîmpădurindu‑
singular plural
  • reîmpădurește
  • reîmpăduriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reîmpăduresc
(să)
  • reîmpăduresc
  • reîmpăduream
  • reîmpădurii
  • reîmpădurisem
a II-a (tu)
  • reîmpădurești
(să)
  • reîmpădurești
  • reîmpădureai
  • reîmpăduriși
  • reîmpăduriseși
a III-a (el, ea)
  • reîmpădurește
(să)
  • reîmpădurească
  • reîmpădurea
  • reîmpăduri
  • reîmpădurise
plural I (noi)
  • reîmpădurim
(să)
  • reîmpădurim
  • reîmpăduream
  • reîmpădurirăm
  • reîmpăduriserăm
  • reîmpădurisem
a II-a (voi)
  • reîmpăduriți
(să)
  • reîmpăduriți
  • reîmpădureați
  • reîmpădurirăți
  • reîmpăduriserăți
  • reîmpăduriseți
a III-a (ei, ele)
  • reîmpăduresc
(să)
  • reîmpădurească
  • reîmpădureau
  • reîmpăduri
  • reîmpăduriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reîmpădurire, reîmpăduririsubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a reîmpăduri și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Planul de reîmpădurire. DLRLC
etimologie:
  • vezi reîmpăduri DEX '98 DEX '09

reîmpăduri, reîmpădurescverb

  • 1. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Prefix re- + împăduri. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.