opțiuni
  • info

2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

reîmbărbătat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: reîmbărbăta] 1 Care a căpătat din nou încredere în sine. 2 Reînsuflețit după ce a fost deprimat.

REÎMBĂRBĂTA, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

reîmbărbăta vt [At: BĂLCESCU, M. V. 374 / Pzi: ~tez / E: re1- + îmbărbăta] 1 A insufla din nou încredere. 2 A însufleți din nou pe cel deprimat.

REÎMBĂRBĂTA, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Re1- + îmbărbăta.

REÎMBĂRBĂTA, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A îmbărbăta, a încuraja, a însufleți din nou (pe cineva care a suferit o înfrîngere). Reîmbărbătînd pe ai săi, se aruncă puternic înainte. BĂLCESCU, O. I 247.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reîmbărbăta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reîmbărbătez, 3 reîmbărbătează; conj. prez. 1 sg. să reîmbărbătez, 3 săreîmbărbăteze

reîmbărbăta (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbătează

reîmbărbăta vb., ind. prez. 1 sg. reîmbărbătez, 3 sg. și pl. reîmbărbătează

Intrare: reîmbărbătat
reîmbărbătat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reîmbărbătat
  • reîmbărbătatul
  • reîmbărbătatu‑
  • reîmbărbătată
  • reîmbărbătata
plural
  • reîmbărbătați
  • reîmbărbătații
  • reîmbărbătate
  • reîmbărbătatele
genitiv-dativ singular
  • reîmbărbătat
  • reîmbărbătatului
  • reîmbărbătate
  • reîmbărbătatei
plural
  • reîmbărbătați
  • reîmbărbătaților
  • reîmbărbătate
  • reîmbărbătatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: reîmbărbăta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reîmbărbăta
  • reîmbărbătare
  • reîmbărbătat
  • reîmbărbătatu‑
  • reîmbărbătând
  • reîmbărbătându‑
 singular plural
  • reîmbărbătează
  • reîmbărbătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reîmbărbătez
 (să)
  • reîmbărbătez
  • reîmbărbătam
  • reîmbărbătai
  • reîmbărbătasem
a II-a (tu)
  • reîmbărbătezi
 (să)
  • reîmbărbătezi
  • reîmbărbătai
  • reîmbărbătași
  • reîmbărbătaseși
a III-a (el, ea)
  • reîmbărbătează
 (să)
  • reîmbărbăteze
  • reîmbărbăta
  • reîmbărbătă
  • reîmbărbătase
plural I (noi)
  • reîmbărbătăm
 (să)
  • reîmbărbătăm
  • reîmbărbătam
  • reîmbărbătarăm
  • reîmbărbătaserăm
  • reîmbărbătasem
a II-a (voi)
  • reîmbărbătați
 (să)
  • reîmbărbătați
  • reîmbărbătați
  • reîmbărbătarăți
  • reîmbărbătaserăți
  • reîmbărbătaseți
a III-a (ei, ele)
  • reîmbărbătează
 (să)
  • reîmbărbăteze
  • reîmbărbătau
  • reîmbărbătară
  • reîmbărbătaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reîmbărbăta, reîmbărbătezverb

  • 1. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Reîmbărbătînd pe ai săi, se aruncă puternic înainte. BĂLCESCU, O. I 247. DLRLC
etimologie:
  • Prefix re- + îmbărbăta. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.