15 definiții pentru rezuma

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REZUMA, rezum, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer.

REZUMA, rezum, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer.

rezuma [At: POLIZU / S și: resu~ / Pzi: rezum, (rar) ~mez / E: fr résumer] 1 vt A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri Si: a sintetiza. 2 vt (Pex) A povesti (sau a descrie) pe scurt. 3 vr A se limita (la ceva). 4 vt (Fig; de obicei udp „în”) A cuprinde (46) (în sine). 5 vt (Fig; udp „în”) A sintetiza.

REZUMA, rezum, vb. I. Tranz. 1. A prezenta pe scurt, concis, esențialul dintr-o expunere orală sau scrisă. Deci, pentru a rezuma impresia pe care o produce analiza acestor două capitole de istorie contemporană, dacă Dimitrie Cantemir ni dă știri nouă, el ni dă și știri confuze. IORGA, L. I 329. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... Mă rezum la cîteva chestiuni. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. «în») A cuprinde în (sine); a sintetiza, a însuma. Clasicii se chem clasici, pentru că rezumă în ei, cu talentul sau cu geniul, civilizația și calitățile veacului lor. RUSSO, S. 83. ◊ Refl. pas. Cît sînt de fecunde și de variate simțirile și gîndurile ce au putut să se rezume în așa frumoase și felurite concepțiuni. ODOBESCU, S. III 53.

REZUMA vb. I. tr. 1. A reda pe scurt esențialul unei expuneri orale sau scrise. ♦ refl. A se limita la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a însuma. [P.i. rezum, 3,6 -mă. / < fr. résumer, cf. lat. resumere – a relua].

REZUMA vb. I. tr. 1. a reda pe scurt esențialul unei expuneri. 2. a cuprinde (în sine); a însuma, a sintetiza. II. refl. a se limita la..., a se mulțumi cu... (< fr. résumer)

A REZUMA rezum tranz. 1) (cele scrise sau spuse) A reda pe scurt relevând punctele principale; a expune în mai puține cuvinte; a recapitula. 2) înv. A conține în sine; a cuprinde; a întruni; a îngloba; a însuma; a comporta; a conține. /<fr. résumer

A SE REZUMA se rezu intranz. A avea drept esență; a se reduce. /<fr. résumer

rezumà v. 1. a reda în puține vorbe: a rezuma o discuțiune; 2. a relua pe scurt cele zise și a conchide.

*rezúm, a v. tr. (fr. résumer, d. lat. resúmere, a relua. V. consum). Redaŭ pe scurt: perorațiunea rezumă tot discursu. V. refl. Exprim pe scurt ceĭa ce am zis maĭ în ainte.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rezuma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rezum, 3 rezu; conj. prez. 1 sg. să rezum, 3 să rezume

rezuma (a ~) vb., ind. prez. 3 rezu

rezuma vb., ind. prez. 1 sg. rezum, 3 sg. și pl. rezumă; conj. prez. 3 sg. și pl. rezume

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REZUMA vb. 1. v. prescurta. 2. v. recapitula. 3. v. limita. 4. v. reduce.

REZUMA vb. 1. a concentra, a prescurta, a reduce, a scurta, (fig.) a comprima, a condensa. (A ~ o expunere.) 2. a recapitula, a sintetiza, (înv.) a recapitului. (Să ~ cele spuse.) 3. a se limita, a se mărgini, a se mulțumi, a se reduce, a se restrînge. (S-a ~ la strictul necesar.) 4. a se limita, a se mărgini, a se reduce, a sta, (rar) a se încheia. (Importanța lucrării nu se ~ doar la...)

Intrare: rezuma
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rezuma
  • rezumare
  • rezumat
  • rezumatu‑
  • rezumând
  • rezumându‑
singular plural
  • rezu
  • rezumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rezum
(să)
  • rezum
  • rezumam
  • rezumai
  • rezumasem
a II-a (tu)
  • rezumi
(să)
  • rezumi
  • rezumai
  • rezumași
  • rezumaseși
a III-a (el, ea)
  • rezu
(să)
  • rezume
  • rezuma
  • rezumă
  • rezumase
plural I (noi)
  • rezumăm
(să)
  • rezumăm
  • rezumam
  • rezumarăm
  • rezumaserăm
  • rezumasem
a II-a (voi)
  • rezumați
(să)
  • rezumați
  • rezumați
  • rezumarăți
  • rezumaserăți
  • rezumaseți
a III-a (ei, ele)
  • rezu
(să)
  • rezume
  • rezumau
  • rezuma
  • rezumaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rezuma, rezumverb

  • 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Deci, pentru a rezuma impresia pe care o produce analiza acestor două capitole de istorie contemporană, dacă Dimitrie Cantemir ni dă știri nouă, el ni dă și știri confuze. IORGA, L. I 329. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Mă rezum la câteva chestiuni. DLRLC
  • 2. A cuprinde în sine. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Clasicii se chem clasici, pentru că rezumă în ei, cu talentul sau cu geniul, civilizația și calitățile veacului lor. RUSSO, S. 83. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Cît sînt de fecunde și de variate simțirile și gîndurile ce au putut să se rezume în așa frumoase și felurite concepțiuni. ODOBESCU, S. III 53. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.