2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REZULTANTĂ, rezultante, s. f. 1. (Mec.) Forță a cărei aplicare este echivalentă din punctul de vedere al efectului cu mai multe forțe date, care se aplică în același timp asupra aceluiași punct material. 2. Fig. Efectul îmbinat al unor cauze multiple. – Din fr. résultante, germ. Resultante.

REZULTANTĂ, rezultante, s. f. 1. (Mec.) Forță a cărei aplicare este echivalentă din punctul de vedere al efectului cu mai multe forțe date, care se aplică în același timp asupra aceluiași punct material. 2. Fig. Efectul îmbinat al unor cauze multiple. – Din fr. résultante, germ. Resultante.

rezultantă sf [At: MARIAN, F. 243 / S și: resu~ / Pl: ~te / E: fr résultante, ger Resultante] 1 (Fiz) Forță care reprezintă suma vectorială a mai multor forțe date și care, din anumite puncte de vedere, este echivalentă cu sistemul de forțe dat. 2 (Fig) Efectul îmbinat al unor cauze multiple.

REZULTANTĂ, rezultante, s. f. 1. (Mec.) Forță a cărei aplicare este echivalentă din punctul de vedere al efectului cu mai multe forțe date care se aplică în același timp asupra aceluiași punct material. Rezultanta înlocuiește acțiunea mai multor forțe producînd același efect cu ele. 2. Fig. Efectul îmbinat al unor cauze multiple. Cantitatea de proteină dintr-o celulă este rezultanta a două procese opuse: sinteza și degradarea. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 492, 5/5.

REZULTANTĂ s.f. 1. Forță care, aplicată unui sistem, produce același efect ca mai multe forțe date care se aplică în același timp asupra aceluiași punct material. ♦ (Mat.) Suma vectorială a tuturor forțelor unui sistem. 2. (Fig.) Efectul combinat al mai multor cauze. [< fr. résultante].

REZULTANTĂ s. f. 1. forță care, aplicată unui sistem, produce același efect ca acela produs de mai multe forțe date care se aplică în același timp asupra aceluiași punct material. 2. (mat., mec.) suma vectorială a tuturor forțelor unui sistem. 3. (fig.) efect combinat al mai multor cauze. (< fr. résultante, germ. Resultante)

REZULTANTĂ ~e f. 1) mec. Forță al cărei efect este echivalent cu efectul produs de mai multe forțe și care se aplică simultan asupra aceluiași punct material. 2) fig. Efect combinat a mai multor cauze. /<fr. résultante, germ. Resultante

rezultantă f. 1. în mecanică: forță ce rezultă din compunerea mai multor forțe aplicate la un punct dat; 2. fig. rezultat final.

*rezultántă f., pl. e (fr. résultante, part. fem. d. résulter, a rezulta). Mec. Forță care, din punctu de vedere al efectului, poate înlocui doŭă saŭ maĭ multe forțe aplicate la un punct material saŭ la un corp solid (adică rezultatu maĭ multor forțe): rezultanta se calculează pin teorema paralelogramuluĭ puterilor.

REZULTANT, -Ă, rezultanți, -te, adj. Care rezultă. ♦ Referitor la o rezultantă. – Din fr. résultant.

REZULTANT, -Ă, rezultanți, -te, adj. Care rezultă. ♦ Referitor la o rezultantă. – Din fr. résultant.

rezultant, ~ă a [At: ALEXI, W. / S și: resu~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr résultant] (Nob) 1 Care apare drept consecință logică. 2 Care se obține. 3 (Mat) Care rezultă în urma unor calcule. 4 Care se referă la o rezultantă.

REZULTANT, -Ă adj. Care rezultă, care reiese. ♦ Referitor la o rezultantă. [< fr. résultant].

REZULTANT, -Ă adj. 1. care rezultă. 2. referitor la o rezultantă (II, 2). (< fr. résultant)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rezultantă s. f., g.-d. art. rezultantei; pl. rezultante

rezultantă s. f., g.-d. art. rezultantei; pl. rezultante

rezultantă s. f., pl. rezultante

rezultant adj. m., pl. rezultanți; f. rezultantă, pl. rezultante

*rezultant adj. m., pl. rezultanți; f. rezultantă, pl. rezultante

rezultant adj. m., pl. rezultanți; f. sg. rezultantă, pl. rezultante

Intrare: rezultantă
rezultantă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezultantă
  • rezultanta
plural
  • rezultante
  • rezultantele
genitiv-dativ singular
  • rezultante
  • rezultantei
plural
  • rezultante
  • rezultantelor
vocativ singular
plural
Intrare: rezultant
rezultant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezultant
  • rezultantul
  • rezultantu‑
  • rezultantă
  • rezultanta
plural
  • rezultanți
  • rezultanții
  • rezultante
  • rezultantele
genitiv-dativ singular
  • rezultant
  • rezultantului
  • rezultante
  • rezultantei
plural
  • rezultanți
  • rezultanților
  • rezultante
  • rezultantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rezultantă, rezultantesubstantiv feminin

  • 1. mecanică Forță a cărei aplicare este echivalentă din punctul de vedere al efectului cu mai multe forțe date, care se aplică în același timp asupra aceluiași punct material. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Rezultanta înlocuiește acțiunea mai multor forțe producând același efect cu ele. DLRLC
    • 1.1. matematică Suma vectorială a tuturor forțelor unui sistem. DN
  • 2. figurat Efectul îmbinat al unor cauze multiple. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cantitatea de proteină dintr-o celulă este rezultanta a două procese opuse: sinteza și degradarea. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 492, 5/5. DLRLC
etimologie:

rezultant, rezultantăadjectiv

  • 1. Care rezultă. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Referitor la o rezultantă. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.