7 definiții pentru rezultant
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REZULTANT, -Ă, rezultanți, -te, adj. Care rezultă. ♦ Referitor la o rezultantă. – Din fr. résultant.
REZULTANT, -Ă, rezultanți, -te, adj. Care rezultă. ♦ Referitor la o rezultantă. – Din fr. résultant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
rezultant, ~ă a [At: ALEXI, W. / S și: resu~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr résultant] (Nob) 1 Care apare drept consecință logică. 2 Care se obține. 3 (Mat) Care rezultă în urma unor calcule. 4 Care se referă la o rezultantă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REZULTANT, -Ă adj. Care rezultă, care reiese. ♦ Referitor la o rezultantă. [< fr. résultant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REZULTANT, -Ă adj. 1. care rezultă. 2. referitor la o rezultantă (II, 2). (< fr. résultant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rezultant adj. m., pl. rezultanți; f. rezultantă, pl. rezultante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
*rezultant adj. m., pl. rezultanți; f. rezultantă, pl. rezultante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rezultant adj. m., pl. rezultanți; f. sg. rezultantă, pl. rezultante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
rezultant, rezultantăadjectiv
- 1. Care rezultă. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Referitor la o rezultantă. DEX '09 DEX '98 DN
-
etimologie:
- résultant DEX '09 DEX '98 DN