2 intrări
13 definiții
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REZONATOR, rezonatoare, s. n. Aparat sau sistem fizic capabil să amplifice oscilații mecanice, sonore, electromagnetice etc. prin rezonanță (2). – Din fr. résonateur.
rezonator sm [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~i / E: fr résonateur] 1 Corp, sistem fizic etc. capabil să intre în rezonanță (1) când se găsește într-un câmp de forțe periodice, datorită unui izvor de oscilații. (Lin; urmat de „bucal”, „nazal”) Parte a cavității bucale sau nazale care participă la emiterea anumitor sunete.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REZONATOR, rezonatoare, s. n. Aparat sau sistem fizic capabil să intre în rezonanță (2) când se găsește într-un câmp de forțe periodice, datorită unui izvor de oscilații. – Din fr. résonateur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
REZONATOR, rezonatori, s. m. Aparat sau sistem fizic care poate oscila cînd se găsește într-un cîmp de forțe periodice, datorit unui izvor de oscilații. ◊ Rezonator acustic = aparat care intră în oscilație numai cînd este lovit de unde sonore de o anumită frecvență și care este folosit pentru analiza unui sunet compus. Rezonator electric = circuit în care apare un curent electric, atunci cînd se găsește într-un cîmp electromagnetic alternativ.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REZONATOR, rezonatori, s. m. Aparat sau sistem fizic care poate oscila cînd se găsește într-un cîmp de forțe periodice, datorită unui izvor de oscilații. ◊ Rezonator acustic = aparat care intră în oscilație numai cînd este lovit de unde sonore de o anumită frecvență și care este folosit pentru analizarea sunetelor compuse. Rezonator electric = circuit în care apare un curent electric atunci cînd se găsește într-un cîmp electromagnetic alternativ. – După fr. résonateur.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
REZONATOR s.n. 1. Aparat care servește la analiza sunetului și care poate întări sunetele. ♦ Dispozitiv care indică existența fenomenului de rezonanță. 2. Cavitate în care se formează sunetele rostite de om. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. résonateur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REZONATOR, -OARE I. adj. 1. care face să sune. ♦ organ ~ = organ în formă de pungă, sub coardele vocale superioare la maimuțele antropoide și la animale rumegătoare, care amplifică sunetele emise de acestea. 2. (fig.) care oferă o imagine amplificată a realității. II. s. n. 1. sistem fizic, corp etc. capabil să amplifice oscilații prin rezonanță. ◊ dispozitiv care indică existența fenomenului de rezonanță. 2. parte a cavității bucale sau nazale care participă la emiterea sunetelor. (< fr. résonateur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
REZONATOR ~oare n. 1) Aparat sau dispozitiv care poate produce fenomenul de rezonanță. 2) Cavitate anatomică în care se articulează sunetele vorbirii. /<fr. résonateur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*rezonatór, V. resonator.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*resonatór n., pl. oare (d. lat. resonare, a răsuna, ca și rom. răsunător; fr. résonnateur saŭ résona-). Muz. Instrument acustic făcut să vibreze în acord cu un sunet de o înălțime anumită și să-l întărească: resonatoru luĭ Helmholtz. – Ob. rez- (după fr.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rezonator s. n., pl. rezonatoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rezonator s. n., pl. rezonatoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rezonator s. n., pl. rezonatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
rezonator, rezonatoareadjectiv
- 1. Care face să sune. MDN '00
- 1.1. Organ rezonator = organ în formă de pungă, sub coardele vocale superioare la maimuțele antropoide și la animale rumegătoare, care amplifică sunetele emise de acestea. MDN '00
-
- 2. Care oferă o imagine amplificată a realității. MDN '00
etimologie:
- résonateur MDN '00
rezonator, rezonatoaresubstantiv neutru
- 1. Aparat sau sistem fizic capabil să amplifice oscilații mecanice, sonore, electromagnetice etc. prin rezonanță. DEX '09 DLRLC DN
- 1.1. Rezonator acustic = aparat care intră în oscilație numai când este lovit de unde sonore de o anumită frecvență și care este folosit pentru analiza unui sunet compus. DLRLC
- 1.2. Rezonator electric = circuit în care apare un curent electric, atunci când se găsește într-un câmp electromagnetic alternativ. DLRLC
- 1.3. Dispozitiv care indică existența fenomenului de rezonanță. DN
-
- 2. Cavitate în care se formează sunetele rostite de om. DN
etimologie:
- résonateur DEX '09 DEX '98 DN