REZONÁT adj. v. cuminte, cumpănit, echilibrat, rațional, rezonabil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REZONÁ, rezonez, vb. I. Intranz. (Înv.) A judeca, a gândi. – Din fr. raisonner, germ. raisonnieren.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A REZONÁ ~éz intranz. rar A confrunta două sau mai multe judecăți pentru a trage o concluzie; a cântări cu mintea; a cumpăni. /<fr. raisonner, germ. raisonnieren
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REZONÁ¹ vb. I. intr. (Franțuzism) A raționa. [< fr. raisonner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REZONÁ² vb. I. intr. (Rar) A se afla în rezonanță. [< fr. résonner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REZONÁ vb. intr. a se afla în rezonanță. (< fr. résonner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REZONÁ vb. v. chibzui, cugeta, gândi, judeca, medita, raționa, reflecta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rezoná vb., ind. prez. 1 sg. rezonéz, 3 sg. și pl. rezoneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink