REZONÁBIL, -Ă, rezonabili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care are o judecată sau o comportare rațională; cu judecată; cumpănit, cuminte. ♦ (Despre acțiuni, fapte etc.) Care se menține în limitele normale, obișnuite; care nu are nimic ieșit din comun; fără exagerări; cumpătat. 2. (Despre prețuri) Care este corespunzător cu valoarea lucrului (de) cumpărat; potrivit, acceptabil: p. ext. accesibil. Prețuri rezonabile. – Din fr. raisonnable.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

REZONÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care poate rezona (bine); cu judecată; chibzuit. 2) (despre acțiuni, fapte etc.) Care corespunde rațiunii; care nu iese din comun. 3) (despre prețuri) Care corespunde valorii mărfii; care poate fi acceptat. /<fr. raisonnable
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REZONÁBIL, -Ă adj. 1. Care are o judecată, o comportare rațională; cuminte, cu judecată. 2. (Despre acțiuni, fapte) Fără exagerări, cumpătat. ♦ (Despre prețuri) Potrivit, accesibil. [Cf. fr. raisonnable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REZONÁBIL, -Ă adj. 1. care are o judecată, o comportare rațională; cu judecată. 2. (despre acțiuni, fapte) fără exagerări, cumpătat. ◊ (despre prețuri) acceptabil. (< fr. raisonnable)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REZONÁBIL adj. 1. v. echilibrat. 2. v. judicios. 3. v. convenabil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Rezonabil ≠ absurd
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rezonábil adj. m., pl. rezonábili; f. sg. rezonábilă, pl. rezonábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink