rezolvare sf [At: STAMATI, F. 155 / V: (înv) ~vire / Pl: ~vări / E: rezolva] 1 Soluționare. 2 Elucidare a unei controverse, a unui litigiu, a unui conflict. 3 Dezlegare a unei probleme. 4 (Mat) Aflare a dimensiunilor necunoscute ale unei figuri geometrice. 5 (Mat; înv) Descompunere a numerelor în factori primi. 6 Limpezire. 7 Punere a rezoluției (4) pe un act. 8 (Rar) Descompunere a unei substanțe în elementele componente. 9 (Jur) Anulare. 10 (Med; d. inflamații, tumori) Scădere (și dispariție). 11 Transformare. 12 (Îvr) Hotărâre.

REZOLVARE, rezolvări, s. f. Acțiunea de a (se) rezolva; soluționare, dezlegare. Rezolvarea problemei țărănești este o sarcină a dictaturii proletariatului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 177.

REZOLVARE s.f. Acțiunea de a rezolva și rezultatul ei; soluționare. [< rezolva].

rezolvare f. 1. reducerea unei substanțe în părțile-i constitutive: rezolvarea ghieții în apă; 2. fig. deciziunea unei dificultăți, deslegarea unei probleme.

*rezolváre f., pl. ărĭ. Rezoluțiune, acțiunea de a saŭ de a se rezolva.

rezolia v vz rezolva

rezolui v vz rezolva

rezolva [At: MAIOR, IST. 260 / V: (înv) ~lia, ~Iui, ~Ivi (S și: resolvi) / S și: reso~ / Pzi: rezolv, (înv) ~vez / E: lat resolvere, ger resolvieren] 1 vt A găsi soluția unei probleme. 2 vt A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict Si: a soluționa. 3 vt (Mat) A dezlega o problemă Si: (Înv) a rezolvirui (1). 4 vt (Mat) A obține valoarea necunoscutei dintr-o ecuație Si: (înv) a rezolvirui (2). 5 vt (Mat) A afla dimensiunile necunoscute ale unei figuri geometrice Si: (înv) a rezolvirui (3). 6 vt A duce la bun sfârșit. 7 vt A pune rezoluția (4) pe un act. 8-9 vtr (Înv) A (se) decide. 10 vt (Rar) A descompune. 11 vt (Jur) A anula. 12-13 vrt (Med; d. inflamații, tumori) A scădea (sau a face să scadă treptat și să dispară). 14-15 vtr A (se) transforma. 16 vt (D. instrumente optice) A distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate.

rezolvi v vz rezolva

rezolvire sf vz rezolvare

REZOLVA, rezolv, vb. I. Tranz. A găsi dezlegarea, soluția unei chestiuni, a dezlega (o problemă); a soluționa. Te-ai făcut luntre și punte și i-ai rezolvat cazul. PAS, Z. I 143. Duțu se miră de simplitatea și siguranța cu care streinul le rezolvă pe toate. C. PETRESCU, A. 296. ♦ A obține valoarea necunoscutei dintr-o ecuație. ♦ (Cu privire la contradicții) A lichida, a pune capăt. Crezi tu că tocmai cele cîteva biete sute de pogoane ale mele au să rezolve problema? REBREANU, R. I 36. ♦ Refl. impers. A se realiza, a se obține. Lichidarea deosebirilor esențiale dintre munca fizică și munca intelectuală se rezolvă prin creșterea nivelului cultural și tehnic al clasei muncitoare.

REZOLVA vb. I. tr. A găsi soluția unei probleme; a dezlega (o problemă); a soluționa. ♦ A lichida (o contradicție, un conflict). [P.i. rezolv. / < lat. resolvere, cf. it. risolvere].

REZOLVA vb. tr. 1. a dezlega, a soluționa (o problemă, un exercițiu, o situație). 2. a pune rezoluția (2) pe un act. ◊ a lichida un litigiu, un conflict. 3. (despre instrumente optice) a separa, a distinge amănunte fine ale obiectelor studiate. (< lat. resolvere, germ. resolvieren) corectat(ă)

A REZOLVA rezolv tranz. (probleme) A examina amănunțit, oferind o soluție; a dezlega; a soluționa. ~ o enigmă. ~ un litigiu. /<lat. rezolvere, germ. resolvieren

rezolvà v. 1. a descompune chimicește elementele unui corp: a rezolva un corp în pulbere; 2. a transforma în: vântul rezolvă norii în ploaie; 3. Med. a scădea treptat și a face să dispară: a rezolva o tumoare; 4. Jur. a anula: a rezolva un contract; 5. fig. a decide: a rezolva o dificultate; 6. a găsi o soluțiune: a rezolva o problemă; 7. a se schimba în: ceața se rezolvă în ploaie.

*rezólv, a -á v. tr. (lat. resólvere, -solútum, fr. résoudre, résolvant. V. ab-solv. – Se conjugă ca absolv). Descompun, reduc la saŭ în: Talete din Milet rezolva tot în apă, focu rezolvă lemnu în cenușă. Dezleg, descurc, găsesc soluțiunea: a rezolva o problemă. Hotărăsc ce să se facă cu o cerere: ministru rezolvă hîrtiile, cererile. Jur. Desfac, anulez: a rezolva un act. Med. Fac să dispară încet-încet: a rezolva o tumoare. – Rar și rezolvésc.

rezolvare s. f., g.-d. art. rezolvării; (soluții) pl. rezolvări

rezolvare s. f., g.-d. art. rezolvării; pl. rezolvări

rezolvare s. f., g.-d. art. rezolvării; pl. rezolvări

rezolva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rezolv, 3 rezolvă; conj. prez. 1 sg. să rezolv, 3 să rezolve

rezolva (a ~) vb., ind. prez. 3 rezolvă

rezolva vb., ind. prez. 1 rezolv, 3 sg. și pl. rezolvă

rezolv, -zolvă 3, -zolva inf.

REZOLVARE s. 1. v. clarificare. 2. (MAT.; concr.) dezlegare, răspuns, rezultat, soluție. (Aveți ~a problemei la pagina...) 3. v. soluționare. 4. v. tranșare.

REZOLVARE s. 1. clarificare, deslușire, dezlegare, elucidare, explicare, explicație, lămurire, limpezire, precizare, soluție, soluționare, (înv.) pliroforie, răspicare, (fig.) cheie, descîlcire. (~ unei probleme încurcate.) 2. tranșare. (~ conflictului în favoarea sa.)

REZOLVA vb. 1. a clarifica, a descifra, a desluși, a dezlega, a explica, a lămuri, a limpezi, a soluționa. (A ~ enigma.) 2. a clarifica, a soluționa. (A ~ un litigiu.) 3. a aranja, a orândui, (înv.) a chivernisi. (Și-a ~ niște treburi.) 4. a tranșa. (A ~ în favoarea sa disputa.)

REZOLVA vb. v. alege, decide, fixa, hotărî, stabili.

rezolva vb. v. ALEGE. DECIDE. FIXA. HOTĂRÎ. STABILI.

REZOLVA vb. 1. a clarifica, a descifra, a desluși, a dezlega, a explica, a lămuri, a limpezi, a soluționa. (A ~ enigma.) 2. a aranja, a orîndui, (înv.) a chivernisi. (Și-a ~ niște treburi.) 3. a tranșa. (A ~ în favoarea sa disputa.)

rezolvare, mișcare (1) obligată prin care se realizează aducerea la starea consonantă* a unui interval* sau acord* disonant*. R. intervalelor disonante se face fie prin mișcare la secunda* coborâtoare sau suitoare a unuia din pilonii (baza și vârful) intervalului, celălalt rămânând pe loc, fie prin mers contrar al ambilor piloni. R. intervalelor caracteristice ale tonalității (2) se face obligat astfel: secunda mărită* în cvartă* perfectă, cvarta micșorată* în terță* mică, cvartă mărită în sextă* mică (mare), cvinta* micșorată în terță mare (mică), cvinta mărită în sextă mare, septima* micșorată în cvintă perfectă. R. acordurilor disonante se face în armonia (III, 2), didactică tradițională prin mers treptat de semiton* sau ton*, care poartă sensibila spre tonic*. Excepție constituie r. prin salt* a cambiatei*.

DISPOZITIV PENTRU REZOLVAREA INCIDENTELOR ÎN PARAȘUTISM cuțit special ascuțit pe ambele părți, având vârful bont sau lamă subțire și ascuțită atașată unui mâner special, ușor de manevrat, destinat tăierii rapide a suspantelor parașutei care a funcționat incorect în caz de imposibilitate de a larga voalura parașutei, pentru a putea deschide în siguranță parașuta de rezervă.