2 intrări
33 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (7)
- relaționale (6)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REZOLVARE, rezolvări, s. f. Acțiunea de a rezolva și rezultatul ei. – V. rezolva.
REZOLVARE, rezolvări, s. f. Acțiunea de a rezolva și rezultatul ei. – V. rezolva.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
rezolvare sf [At: STAMATI, F. 155 / V: (înv) ~vire / Pl: ~vări / E: rezolva] 1 Soluționare. 2 Elucidare a unei controverse, a unui litigiu, a unui conflict. 3 Dezlegare a unei probleme. 4 (Mat) Aflare a dimensiunilor necunoscute ale unei figuri geometrice. 5 (Mat; înv) Descompunere a numerelor în factori primi. 6 Limpezire. 7 Punere a rezoluției (4) pe un act. 8 (Rar) Descompunere a unei substanțe în elementele componente. 9 (Jur) Anulare. 10 (Med; d. inflamații, tumori) Scădere (și dispariție). 11 Transformare. 12 (Îvr) Hotărâre.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REZOLVARE, rezolvări, s. f. Acțiunea de a (se) rezolva; soluționare, dezlegare. Rezolvarea problemei țărănești este o sarcină a dictaturii proletariatului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 177.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REZOLVARE s.f. Acțiunea de a rezolva și rezultatul ei; soluționare. [< rezolva].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rezolvare f. 1. reducerea unei substanțe în părțile-i constitutive: rezolvarea ghieții în apă; 2. fig. deciziunea unei dificultăți, deslegarea unei probleme.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*rezolváre f., pl. ărĭ. Rezoluțiune, acțiunea de a saŭ de a se rezolva.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REZOLVA, rezolv, vb. I. Tranz. 1. A găsi soluția unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REZOLVA, rezolv, vb. I. Tranz. 1. A găsi soluția unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
rezolia v vz rezolva
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rezolui v vz rezolva
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rezolva [At: MAIOR, IST. 260 / V: (înv) ~lia, ~Iui, ~Ivi (S și: resolvi) / S și: reso~ / Pzi: rezolv, (înv) ~vez / E: lat resolvere, ger resolvieren] 1 vt A găsi soluția unei probleme. 2 vt A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict Si: a soluționa. 3 vt (Mat) A dezlega o problemă Si: (Înv) a rezolvirui (1). 4 vt (Mat) A obține valoarea necunoscutei dintr-o ecuație Si: (înv) a rezolvirui (2). 5 vt (Mat) A afla dimensiunile necunoscute ale unei figuri geometrice Si: (înv) a rezolvirui (3). 6 vt A duce la bun sfârșit. 7 vt A pune rezoluția (4) pe un act. 8-9 vtr (Înv) A (se) decide. 10 vt (Rar) A descompune. 11 vt (Jur) A anula. 12-13 vrt (Med; d. inflamații, tumori) A scădea (sau a face să scadă treptat și să dispară). 14-15 vtr A (se) transforma. 16 vt (D. instrumente optice) A distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rezolvi v vz rezolva
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rezolvire sf vz rezolvare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REZOLVA, rezolv, vb. I. Tranz. A găsi dezlegarea, soluția unei chestiuni, a dezlega (o problemă); a soluționa. Te-ai făcut luntre și punte și i-ai rezolvat cazul. PAS, Z. I 143. Duțu se miră de simplitatea și siguranța cu care streinul le rezolvă pe toate. C. PETRESCU, A. 296. ♦ A obține valoarea necunoscutei dintr-o ecuație. ♦ (Cu privire la contradicții) A lichida, a pune capăt. Crezi tu că tocmai cele cîteva biete sute de pogoane ale mele au să rezolve problema? REBREANU, R. I 36. ♦ Refl. impers. A se realiza, a se obține. Lichidarea deosebirilor esențiale dintre munca fizică și munca intelectuală se rezolvă prin creșterea nivelului cultural și tehnic al clasei muncitoare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REZOLVA vb. I. tr. A găsi soluția unei probleme; a dezlega (o problemă); a soluționa. ♦ A lichida (o contradicție, un conflict). [P.i. rezolv. / < lat. resolvere, cf. it. risolvere].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REZOLVA vb. tr. 1. a dezlega, a soluționa (o problemă, un exercițiu, o situație). 2. a pune rezoluția (2) pe un act. ◊ a lichida un litigiu, un conflict. 3. (despre instrumente optice) a separa, a distinge amănunte fine ale obiectelor studiate. (< lat. resolvere, germ. resolvieren) corectat(ă)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A REZOLVA rezolv tranz. (probleme) A examina amănunțit, oferind o soluție; a dezlega; a soluționa. ~ o enigmă. ~ un litigiu. /<lat. rezolvere, germ. resolvieren
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rezolvà v. 1. a descompune chimicește elementele unui corp: a rezolva un corp în pulbere; 2. a transforma în: vântul rezolvă norii în ploaie; 3. Med. a scădea treptat și a face să dispară: a rezolva o tumoare; 4. Jur. a anula: a rezolva un contract; 5. fig. a decide: a rezolva o dificultate; 6. a găsi o soluțiune: a rezolva o problemă; 7. a se schimba în: ceața se rezolvă în ploaie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*rezólv, a -á v. tr. (lat. resólvere, -solútum, fr. résoudre, résolvant. V. ab-solv. – Se conjugă ca absolv). Descompun, reduc la saŭ în: Talete din Milet rezolva tot în apă, focu rezolvă lemnu în cenușă. Dezleg, descurc, găsesc soluțiunea: a rezolva o problemă. Hotărăsc ce să se facă cu o cerere: ministru rezolvă hîrtiile, cererile. Jur. Desfac, anulez: a rezolva un act. Med. Fac să dispară încet-încet: a rezolva o tumoare. – Rar și rezolvésc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rezolvare s. f., g.-d. art. rezolvării; (soluții) pl. rezolvări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rezolvare s. f., g.-d. art. rezolvării; pl. rezolvări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rezolvare s. f., g.-d. art. rezolvării; pl. rezolvări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rezolva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rezolv, 3 rezolvă; conj. prez. 1 sg. să rezolv, 3 să rezolve
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rezolva (a ~) vb., ind. prez. 3 rezolvă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rezolva vb., ind. prez. 1 rezolv, 3 sg. și pl. rezolvă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rezolv, -zolvă 3, -zolva inf.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REZOLVARE s. 1. v. clarificare. 2. (MAT.; concr.) dezlegare, răspuns, rezultat, soluție. (Aveți ~a problemei la pagina...) 3. v. soluționare. 4. v. tranșare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REZOLVARE s. 1. clarificare, deslușire, dezlegare, elucidare, explicare, explicație, lămurire, limpezire, precizare, soluție, soluționare, (înv.) pliroforie, răspicare, (fig.) cheie, descîlcire. (~ unei probleme încurcate.) 2. tranșare. (~ conflictului în favoarea sa.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REZOLVA vb. 1. a clarifica, a descifra, a desluși, a dezlega, a explica, a lămuri, a limpezi, a soluționa. (A ~ enigma.) 2. a clarifica, a soluționa. (A ~ un litigiu.) 3. a aranja, a orândui, (înv.) a chivernisi. (Și-a ~ niște treburi.) 4. a tranșa. (A ~ în favoarea sa disputa.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REZOLVA vb. v. alege, decide, fixa, hotărî, stabili.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rezolva vb. v. ALEGE. DECIDE. FIXA. HOTĂRÎ. STABILI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REZOLVA vb. 1. a clarifica, a descifra, a desluși, a dezlega, a explica, a lămuri, a limpezi, a soluționa. (A ~ enigma.) 2. a aranja, a orîndui, (înv.) a chivernisi. (Și-a ~ niște treburi.) 3. a tranșa. (A ~ în favoarea sa disputa.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
rezolvare, mișcare (1) obligată prin care se realizează aducerea la starea consonantă* a unui interval* sau acord* disonant*. R. intervalelor disonante se face fie prin mișcare la secunda* coborâtoare sau suitoare a unuia din pilonii (baza și vârful) intervalului, celălalt rămânând pe loc, fie prin mers contrar al ambilor piloni. R. intervalelor caracteristice ale tonalității (2) se face obligat astfel: secunda mărită* în cvartă* perfectă, cvarta micșorată* în terță* mică, cvartă mărită în sextă* mică (mare), cvinta* micșorată în terță mare (mică), cvinta mărită în sextă mare, septima* micșorată în cvintă perfectă. R. acordurilor disonante se face în armonia (III, 2), didactică tradițională prin mers treptat de semiton* sau ton*, care poartă sensibila spre tonic*. Excepție constituie r. prin salt* a cambiatei*.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DISPOZITIV PENTRU REZOLVAREA INCIDENTELOR ÎN PARAȘUTISM cuțit special ascuțit pe ambele părți, având vârful bont sau lamă subțire și ascuțită atașată unui mâner special, ușor de manevrat, destinat tăierii rapide a suspantelor parașutei care a funcționat incorect în caz de imposibilitate de a larga voalura parașutei, pentru a putea deschide în siguranță parașuta de rezervă.
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
rezolvare, rezolvărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a rezolva și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: dezlegare soluționare
- Rezolvarea problemei țărănești este o sarcină a dictaturii proletariatului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 177. DLRLC
-
etimologie:
- rezolva DEX '09 DEX '98 DN
rezolva, rezolvverb
- 1. A găsi soluția unei probleme. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Te-ai făcut luntre și punte și i-ai rezolvat cazul. PAS, Z. I 143. DLRLC
- Duțu se miră de simplitatea și siguranța cu care streinul le rezolvă pe toate. C. PETRESCU, A. 296. DLRLC
- Crezi tu că tocmai cele cîteva biete sute de pogoane ale mele au să rezolve problema? REBREANU, R. I 36. DLRLC
- 1.1. A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: soluționa
- 1.2. A obține valoarea necunoscutei dintr-o ecuație. DLRLC
-
- Lichidarea deosebirilor esențiale dintre munca fizică și munca intelectuală se rezolvă prin creșterea nivelului cultural și tehnic al clasei muncitoare. DLRLC
-
-
- 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- resolvere DEX '09 DEX '98 DN
- resolvieren DEX '09 DEX '98 MDN '00