8 definiții pentru rezolvantă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REZOLVANTĂ, rezolvante, adj. (Mat.; în sintagma) Ecuație rezolvantă (și substantivat, f.) = ecuație formată cu coeficienții altei ecuații, care ajută la găsirea rădăcinilor acesteia. – Din fr. résolvante.
rezolvantă a [At: DEX / Pl: ~te / E: fr résolvante] (Mat; îs) Ecuație ~ Ecuație formată cu coeficienții unei ecuații, care ajută la găsirea rădăcinilor acesteia.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REZOLVANTĂ, rezolvante, adj. (Mat.; în sintagma) Ecuație rezolvantă = ecuație formată cu coeficienții unei ecuații, care ajută la găsirea rădăcinilor acesteia. – Din fr. résolvante.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
REZOLVANTĂ s.f. (Mat.) Rezolvanta unei ecuații = a doua ecuație a cărei rezolvare facilitează pe a celei dintîi. [< fr. résolvante, cf. germ. Resolvente].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REZOLVANTĂ s. f. (mat.) ~ a unei ecuații = a doua ecuație a cărei rezolvare facilitează pe a celei dintâi. (< fr. résolvante)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!rezolvantă adj. f., s. f., pl. rezolvante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rezolvantă s. f., g.-d. art. rezolvantei; pl. rezolvante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
!rezolvant adj. m. (+ s. n.: nucleu ~); adj. f., s. f. rezolvantă (ecuație ~), pl. rezolvante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
rezolvantă, rezolvantesubstantiv feminin
- Ecuație rezolvantă = ecuație formată cu coeficienții altei ecuații, care ajută la găsirea rădăcinilor acesteia. DEX '09 DN
etimologie:
- résolvante DEX '09 DEX '98 DN