REZOLUTÓRIU, -IE, rezolutorii, adj. (Jur.) Care provoacă anularea unui act, care desființează. ◊ Condiție rezolutorie = condiție a cărei împlinire determină stingerea cu efect retroactiv a efectelor unui act juridic. – Din lat. resolutorius, fr. résolutoire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

REZOLUTÓRIU ~e (~i) jur. Care duce la anularea unui act. Condiție ~e. /<lat. resolutorius, fr. résolutoire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REZOLUTÓRIU, -IE adj. (Jur.) Care produce anularea unui act. [Pron. -riu. / cf. fr. résolutoire, lat. resolutorius].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REZOLUTÓRIU, -IE adj. (jur.) care determină anularea (unui act). (< fr. résolutoire, lat. resolutorius)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

rezolutóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. rezolutórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. resolutórii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink