10 definiții pentru «rezoluție»   declinări

REZOLÚȚIE, rezoluții, s. f. 1. Hotărâre luată în urma unor dezbateri colective. 2. Rezolvare pe care cel în drept o dă unei cereri, unui act etc. 3. (Med.) Dispariție a semnelor de boală sau a unui proces patologic. 4. (Jur.) Desființare retroactivă a unui contract cu executare imediată pentru neexecutarea uneia dintre obligațiile reciproce ale părților. [Var.: rezoluțiúne s. f.] – Din fr. résolution, lat. resolutio, -onis.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

REZOLÚȚIE, rezoluții, s. f. 1. Hotărâre luată de un colectiv în urma unor dezbateri. 2. Rezolvare pe care cel în drept o dă unei cereri, unui act etc. 3. (Med.) Dispariție a semnelor de boală sau a unui proces patologic. 4. (Jur.) Desființare, cu efect retroactiv, a unui contract, în cazul în care una din obligațiile reciproce, cărora acesta le dă naștere, nu a fost executată. [Var.: rezoluțiúne s. f.] – Din fr. résolution, lat. resolutio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Felicia | Semnalează o greșeală | Permalink

rezolúție (-ți-e) s. f., art. rezolúția (-ți-a), g.-d. art. rezolúției; pl. rezolúții, art. rezolúțiile (-ți-i-)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REZOLÚȚIE s. 1. v. decizie. 2. apostilă, (rusism înv.) nadpis. (~ pusă pe o petiție.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REZOLÚȚIE ~i f. 1) Decizie a unui colectiv adoptată în urma dezbaterilor. 2) Semnătură pusă de o persoană oficială pe un document conținând hotărârea luată. 3) jur. Desfacere a unui contract pentru neexecutarea uneia dintre obligațiile reciproce ale părților. [G.-D. rezoluției; Sil. -ți-e] /<fr. résolution, lat. resolutio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REZOLÚȚIE s.f. 1. Hotărâre adoptată în urma unor dezbateri colective. ♦ (Jur.; în forma rezoluțiune) Desființare a unui contract în urma neexecutării condițiilor. 2. Rezolvare (a unei cereri); hotărâre, decizie. 3. Dispariția treptată a unui proces patologic. [Gen. -iei, var. rezoluțiune s.f. / cf. fr. résolution, lat. resolutio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REZOLÚȚIE s. f. 1. hotărâre adoptată în urma unor dezbateri colective. ◊ document adoptat prin vot de un congres, o conferință, o plenară etc. 2. rezolvare a unui act, a unei cereri. 3. (jur.) anulare, cu caracter retroactiv, a unui contract în urma nerespectării condițiilor prevăzute. 4. (med.) dispariție treptată a unui proces inflamatoriu, urmată de resorbție. 5. (inform., radio, tv.) număr de linii ce pot fi afișate într-un spațiu egal cu înălțimea ecranului. (< fr. résolution, lat. resolutio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

rezolúție s. f. (sil. -ți-e), art. rezolúția (sil. -ți-a), g.-d. art. rezolúției; pl. rezolúții, art. rezolúțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rezoluți(un)e f. 1. hotărîre: mi-am schimbat rezoluțiunea; 2. fermitate de caracter, curaj.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*rezoluțiúne f. (lat. resolútio, -ónis, fr. résolution. V. soluțiune). Acțiunea de a saŭ de a se rezolva, descompunere, reducere: rezoluțiunea apeĭ în abur. Dezlegare, descurcare: rezoluțiunea uneĭ greutățĭ. Hotărîre, deciziune: rezoluțiunea ministruluĭ pusă pe o hîrtie. Caracter hotărît, energic: a fi lipsit de rezoluțiune. Jur. Desfacere, nimicire: rezoluțiunea unuĭ contract. Med. Disparițiunea unuĭ buboĭ. – Și -úție (rus. rezolĭúciĭa).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink