2 definiții pentru rezistiv
Explicative DEX
REZISTIV, -Ă adj. 1. care prezintă rezistență. 2. îndărătnic, încăpățânat, perseverent. (< germ. resistiv)
Ortografice DOOM
rezistiv adj. m., pl. rezistivi; f. sg. rezistivă, pl. rezistive
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: rezistiv
rezistiv adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
rezistiv, rezistivăadjectiv
- 1. Care prezintă rezistență. MDN '00
- 2. Perseverent, încăpățânat, îndărătnic. MDN '00sinonime: perseverent încăpățânat îndărătnic
etimologie:
- resistiv MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.
Exemple de pronunție a termenului „rezistiv” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1