opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REZINARE, rezinări, s. f. Acțiunea de a rezina și rezultatul ei; rezinaj. – V. rezina.

REZINARE, rezinări, s. f. Acțiunea de a rezina și rezultatul ei; rezinaj. – V. rezina.

rezinare sf [At: DER / Pl: ~nări / E: ns cf fr résiner] Operație de extragere a rășinii din arborii rășinoși Si: rezinaj.

REZINARE s.f. Acțiunea de a rezina și rezultatul ei; rezinaj. [< rezina].

REZINA, rezinez, vb. I. Tranz. A extrage rășina din arborii rășinoși prin recoltarea ei din scurgerile naturale sau din tăieturile făcute special. – Din fr. résiner.

REZINA, rezinez, vb. I. Tranz. A extrage rășina din arborii rășinoși prin recoltarea ei din scurgerile naturale sau din tăieturile făcute special. – Din fr. résiner.

rezina vt [At: DEX / Pzi: ~nez / E: fr résiner] A extrage rășina din arborii rășinoși prin recoltarea ei din scurgerile naturale sau din tăieturile făcute special.

REZINA vb. I. tr. A extrage rășina din arbori rășinoși. [< fr. résiner].

REZINA vb. tr. a extrage rășina din arbori rășinoși. (< fr. résiner)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rezinare s. f., g.-d. art. rezinării; pl. rezinări

rezinare s. f., g.-d. art. rezinării; pl. rezinări

rezinare s. f., g.-d. art. rezinării; pl. rezinări

rezina (a ~) (a extrage rășina) vb., ind. prez. 1 sg. rezinez, 3 rezinează; conj. prez. 1 sg. să rezinez, 3 să rezineze

rezina (a ~) vb., ind. prez. 3 rezinează

rezina vb., ind. prez. 1 sg. rezinez, 3 sg. și pl. rezinează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REZINARE s. (SILV.) rezinaj.

REZINARE s. (SILV.) rezinaj.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

REZINÁRE (după fr. résiner) s. f. Recoltare a rășinii prin scurgerile naturale sau prin tăieturile făcute în trunchiul arborilor rășinoși.

Intrare: rezinare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezinare
  • rezinarea
plural
  • rezinări
  • rezinările
genitiv-dativ singular
  • rezinări
  • rezinării
plural
  • rezinări
  • rezinărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: rezina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rezina
  • rezinare
  • rezinat
  • rezinatu‑
  • rezinând
  • rezinându‑
 singular plural
  • rezinează
  • rezinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rezinez
 (să)
  • rezinez
  • rezinam
  • rezinai
  • rezinasem
a II-a (tu)
  • rezinezi
 (să)
  • rezinezi
  • rezinai
  • rezinași
  • rezinaseși
a III-a (el, ea)
  • rezinează
 (să)
  • rezineze
  • rezina
  • rezină
  • rezinase
plural I (noi)
  • rezinăm
 (să)
  • rezinăm
  • rezinam
  • rezinarăm
  • rezinaserăm
  • rezinasem
a II-a (voi)
  • rezinați
 (să)
  • rezinați
  • rezinați
  • rezinarăți
  • rezinaserăți
  • rezinaseți
a III-a (ei, ele)
  • rezinează
 (să)
  • rezineze
  • rezinau
  • rezinară
  • rezinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rezinare, rezinărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a rezina și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: rezinaj
etimologie:
  • vezi rezina DEX '09 DEX '98 DN

rezina, rezinezverb

  • 1. A extrage rășina din arborii rășinoși prin recoltarea ei din scurgerile naturale sau din tăieturile făcute special. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.