2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REZIDENT, -Ă, rezidenți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador. 2. Adj., s. m. și f. (Cetățean) stabilit în altă țară decât cea de origine. – Din fr. résident, lat. residens, -ntis, germ. Resident.

rezident, ~ă [At: N. COSTIN, LET2, II, 92 / V: ~zed~, răzăd~ / Pl: ~nți, ~e / E: lat residens, ger Resident, fr résident] 1 sm (Îs) Ministru ~ Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador. 2 a (D. cetățenii unui stat stabiliți în alt stat) Care își au domiciliul în... 3-4 smf, a (Șîs medic ~) (Medic) care efectuează un stagiu de specializare superioară într-un anumit domeniu medical.

REZIDENT, -Ă, rezidenți, -te, s. m., adj. 1. s. m. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador. 2. Adj. (Despre cetățenii unui stat stabiliți în alt stat) Care își are domiciliul în..., care locuiește în... – Din fr. résident, lat. residens, -ntis, germ. Resident.

REZIDENT, rezidenți, s. m. Reprezentant diplomatic inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador.

REZIDENT s.m. 1. Reprezentant diplomatic inferior în grad unui ministru plenipotențiar. ♦ Reprezentant al guvernului central într-o țară colonială sau sub protectorat. 2. Persoană stabilită temporar în alt loc decît țara al cărei cetățean este. [< fr. résident, it. residente].

REZIDENT, -Ă I. s. m. 1. reprezentant diplomatic inferior ca rang ministrului plenipotențiar sau ambasadorului. ◊ (în trecut) reprezentant al guvernului central într-o țară colonială sau sub protectorat. 2. persoană stabilită temporar în alt loc decât țara al cărei cetățean este. II. adj. (despre cetățeni stabiliți în alt stat) care locuiește în... III. s. m. f. absolvent medicinist care își perfecționează practica în spital. (< fr. résident, lat. residens, germ. Resident)

rezident, -ă s. m. f. (înv. medical) Absolvent medicinist care își perfecționează practica în spital ◊ „La încheierea fiecărei etape, rezidentul va susține un examen.” R.l. 5 X 95 p. 5. ◊ „Cunoștințele necesare studentului în medicină și rezidentului în obstetrică și ginecologie.” R.l. 1 V 96 p. 5 (din fr. résident; DEX, DN3 – alte sensuri)

REZIDENT1 ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre cetățeni ai unui stat) Care locuiește într-un stat străin. /<fr. résident, lat. residens, ~ntis, germ. Resident

REZIDENT2 ~ți m. Reprezentant diplomatic, inferior în grad ministrului plenipotențiar sau ambasadorului. /<fr. résident, lat. residens, ~ntis, germ. Resident

rezident a care rezidă. ║ m. cel trimis de un guvern pe lângă altul cu un grad inferior celui de ambasador.

*rezidént, -ă adj. (lat. résidens, -éntis. V. prezident). Care rezidă. S. m. Trimes al unuĭ guvern pe lîngă alt guvern și de un grad inferior ambasadoruluĭ: rezidentu general al Franciiĭ era ministru de externe al beĭuluĭ Tunisuluĭ. Titlu unor funcționarĭ colonialĭ aĭ Franciiĭ. De la 1939. Guvernator al unuĭ ținut (un fel de subministru, cu titlu de excelență). – Și la N. Cost. Let. 2, 92.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rezident adj. m., s. m., pl. rezidenți; adj. f., s. f. rezidentă, pl. rezidente

!rezident adj. m., s. m., pl. rezidenți; adj. f., s. f. rezidentă, pl. rezidente

rezident s. m., adj. m., pl. rezidenți; f. sg. rezidentă, pl. rezidente

Intrare: rezident (adj.)
rezident1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezident
  • rezidentul
  • rezidentu‑
  • rezidentă
  • rezidenta
plural
  • rezidenți
  • rezidenții
  • rezidente
  • rezidentele
genitiv-dativ singular
  • rezident
  • rezidentului
  • rezidente
  • rezidentei
plural
  • rezidenți
  • rezidenților
  • rezidente
  • rezidentelor
vocativ singular
plural
Intrare: rezident (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezident
  • rezidentul
  • rezidentu‑
plural
  • rezidenți
  • rezidenții
genitiv-dativ singular
  • rezident
  • rezidentului
plural
  • rezidenți
  • rezidenților
vocativ singular
  • rezidentule
  • rezidente
plural
  • rezidenților
răzădent
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rezident, rezidentăadjectiv

  • 1. Stabilit în altă țară decât cea de origine. DEX '09 MDN '00
etimologie:

rezident, rezidențisubstantiv masculin
rezidentă, rezidentesubstantiv feminin

  • 1. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Reprezentant al guvernului central într-o țară colonială sau sub protectorat. DN
  • 2. Cetățean stabilit în altă țară decât cea de origine. DEX '09 DN
  • 3. Absolvent medicinist care își perfecționează practica în spital. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.