REZIDENȚIÁT s. n. specializare ca rezident (III). (rezident, după secundariat)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rezidențiát s.n. (înv. medical) ◊ „Ministerul Sănătății organizează concurs de intrare în rezidențiat (fostul secundariat).” R.l. 5 X 95 p. 5. ◊ „Medicii aflați în stadiu de rezidențiat.” R.l. 15 V 96 p. 5; v. și Ev.z. 8 XI 96 p. 16, 13 III 97 p. 6 (din rezidență + -iat, după modelul lui secundariat; cf. fr. résidanat; MNC 1979)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink