REZIDÉNȚĂ, rezidențe, s. f. Reședință, sediu, domiciliu. – Din it. residenza, fr. résidence, germ. Residenz.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

REZIDÉNȚĂ ~e f. 1) Sediu al unei autorități sau al unei persoane oficiale; reședință. 2) Clădire sau localitate în care se află acest sediu; reședință. /<fr. résidence, germ. Residenz, lat. residentia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REZIDÉNȚĂ s.f. (Jur.) 1. Reședință. 2. Dreptul și starea unei persoane care se stabilește într-o țară străină în calitate de rezident. [Cf. engl. residence, fr. résidence, germ. Residenz, lat. residentia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REZIDÉNȚĂ s. f. 1. reședință. 2. drept și stare a cuiva care se stabilește într-o țară străină în calitate de rezident (I, 2). (< fr. résidence, germ. Rezidenz)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REZIDÉNȚĂ s. v. reședință, sediu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rezidénță s. f., g.-d. art. rezidénței; pl. rezidénțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink