2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rezidare sf [At: POLIZU / Pl: ~dări / E: rezida] 1 (Îvr) Locuire. 2 Constare.

REZIDA, pers. 3 rezidă, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A se afla, a exista; a consta. – Din fr. résider, lat. residere.

REZIDA, pers. 3 rezidă, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A se afla, a exista; a consta. – Din fr. résider, lat. residere.

rezida vi [At: POLIZU / Pzi: rezid / E: fr résider, lat residere] 1 (Îvr) A locui. 2 (Cu determinări introduse prin prepoziția „în”) A consta.

REZIDA, pers. 3. rezidă, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «în») A consta, a exista. Izvorul forței și invincibilității partidului rezidă în legătura strînsă și indistructibilă cu poporul.

REZIDA vb. I. intr. A se afla, a exista; a consta. [P.i. 3 rezidă. / < fr. résider, cf. lat. residere].

REZIDA vb. intr. a se afla, a exista în..., a consta în... (< fr. résider, lat. residere)

A REZIDA pers. 3 rezi intranz. 1) A avea drept principiu de bază al existenței; a consta. 2) A se manifesta ca esență; a consta; a consista. Dificultatea rezidă în lipsa de timp. /<fr. résider, lat. residere

rezidà v. 1. a sta cu locuința undeva; 2. fig. a fi, a consta: în asta rezidă chestiunea.

*rezíd și -déz, a v. intr. (fr. résider, d. lat. residére, a rezida, d. sedére, a ședea. V. prezid). Am sediu, locuĭesc de obiceĭ: suveranu rezidă în capitală. Fig. Consist, mă aflu: aicĭ rezidă dificultatea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rezida (a ~) vb., ind. prez. 3 rezi, imperf. 3 pl. rezidau; conj. prez. 3 să rezide

rezida (a ~) vb., ind. prez. 3 rezi

rezida vb., ind. prez. 3 sg. rezi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REZIDA vb. 1. v. consta. 2. a se afla, a consta, a exista. (Tot secretul ~ în aceea că...)

REZIDA vb. 1. a consista, a consta, a sta, (înv.) a stărui. (În ce ~ importanța problemei?) 2. a se afla, a consta, a exista. (Tot secretul ~ în aceea că...)

Intrare: rezidare
rezidare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezidare
  • rezidarea
plural
  • rezidări
  • rezidările
genitiv-dativ singular
  • rezidări
  • rezidării
plural
  • rezidări
  • rezidărilor
vocativ singular
plural
Intrare: rezida
verb (V4)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rezida
  • rezidare
  • rezidat
  • rezidatu‑
  • rezidând
  • rezidându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • rezi
(să)
  • rezide
  • rezida
  • rezidă
  • rezidase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • rezi
(să)
  • rezide
  • rezidau
  • rezida
  • rezidaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rezidaverb

  • 1. (Urmat de determinări introduse prin prepoziția „în”) A se afla. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Izvorul forței și invincibilității partidului rezidă în legătura strânsă și indestructibilă cu poporul. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.