REZIDÁ, pers. 3 rezídă, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A se afla, a exista; a consta. – Din fr. résider, lat. residere.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A REZIDÁ pers. 3 rezídă intranz. 1) A avea drept principiu de bază al existenței; a consta. 2) A se manifesta ca esență; a consta; a consista. Dificultatea rezidă în lipsa de timp. /<fr. résider, lat. residere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REZIDÁ vb. I. intr. A se afla, a exista; a consta. [P.i. 3 rezídă. / < fr. résider, cf. lat. residere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REZIDÁ vb. intr. a se afla, a exista în..., a consta în... (< fr. résider, lat. residere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REZIDÁ vb. 1. v. consta. 2. a se afla, a consta, a exista. (Tot secretul ~ în aceea că ...)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rezidá vb., ind. prez. 3 sg. rezídă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink