rezervat, ~ă [At: CR (1848), 26/69 / S și: reservat / Pl: ~ați, ~e / E: rezerva] 1 a Pus la o parte (pentru cineva sau pentru ceva) Si: păstrat, reținut. 2 sn Scaun situat într-o anumită parte a unei săli de spectacol. 3 sn (Pex) Partea sălii unde se află aceste scaune. 4 (D. persoane; pex, d. sentimente, aptitudini) Cumpătat (13). 5 (înv; nob) Nemărturisit.

REZERVAT, -Ă, rezervați, -te, adj. 1. Pus la o parte; păstrat, reținut pentru cineva. Locuri rezervate. Spectacol rezervat. 2. (Despre persoane; p. ext. despre sentimente, atitudini etc.) Care se ține în rezervă, cumpătat (în manifestări); reținut, prudent, discret. [În poezia lui Coșbuc] mai sfiicioasă, mai rezervată... la fete, dragostea e mai îndrăzneață, mai poruncitoare, mai triumfătoare la flăcău. GHEREA, ST. CR. III 280. ♦ (Adverbial) Cu rezervă, cu prudență. A vorbi rezervat.

REZERVAT, -Ă adj. 1. Oprit, păstrat, pus deoparte. 2. (Despre oameni; despre sentimente etc.) Reținut, discret, prudent. [Cf. fr. réservé].

REZERVAT, -Ă adj. (despre oameni, sentimente, atitudini etc.) stăpânit, cumpătat, sobru; reținut, discret. (< fr. réservé)

REZERVAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A REZERVA. 2) (despre persoane) Care își frânează pornirile; reținut; stăpânit; cumpătat. /v. a rezerva

rezervat a. cu rezervă: discret, circumspect.

*rezervát, -ă adj. Care se ține în rezervă, care nu se amestecă, circumspect, prudent: om, cuvînt rezervat. Subst. A face pe rezervatu. Adv. A vorbi rezervat.

rezerva [At: FILIMON, O. I, 119 / S și: reserva / Pzi: rezerv, (înv) ~vez / E: fr réserver] 1 vt A reține (9) (pentru cineva sau pentru ceva). 2 vt (îe) A-și – dreptul de a ... A-și păstra pentru sine dreptul de a... 3 vr A se păstra (pentru). 4 vt (Fig) A meni.

REZERVA, rezerv, vb. I. Tranz. A reține, a opri, a păstra, a pune deoparte (ceva pentru cineva sau pentru ceva). Firește eu îi rezervasem locul lîngă mine, dar a trebuit să fac la fel cu ceilalți. CAMIL PETRESCU, U. N. 103. Îi rezervam pateticul finalului. HASDEU, I. V. 171. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul de a... = a-și păstra pentru sine dreptul de a... Îmi rezerv dreptul de a face ultima corectură. ♦ Fig. A destina, a hărăzi, a pregăti, a-i face cuiva parte de... Nici nu aruncase o privire la tovarășa de drum pe care i-o rezerva întîmplarea. C. PETRESCU, C. V. 19. Cîtă umilire mi-a rezervat azi soarta! S-a sfîrșit tot. ALECSANDRI, T. II 189. – Prez. ind. și: (învechit) rezervez (ALECSANDRI, S. 5).

REZERVA vb. I. tr. A păstra, a reține pentru cineva. ♦ A pune la o parte, a opri (ceva) dintr-un tot. ♦ (Fig.) A destina. ♦ refl. A se reține. [P.i. rezerv. / < fr. réserver, lat. reservare].

REZERVA vb. tr. a păstra, a reține pentru cineva. ◊ a pune la o parte. ◊ (fig.) a destina. (< fr. réserver, lat. reservare)

A REZERVA rezerv tranz. 1) (locuri, bilete etc.) A lăsa în rezervă; a păstra; a reține. ◊ A-și ~ dreptul a păstra pentru sine dreptul de a... 2) fig. (despre soartă, providență etc.) A stabili dinainte; a hărăzi; a meni; a sorti; a ursi; a soroci; a predestina. /<fr. réserver

rezervà v. 1. a reține o parte dintr’un tot; 2. a păstra pentru alt timp sau pentru altă întrebuințare: îmi rezerv bani pentru o călătorie; 3. a destina: a rezerva o pedeapsă culpabililor; 4. a remite pentru altădată.

*rezérv, a -á v. tr. (lat. reservare. V. sărbez). Pun la o parte, păstrez, opresc p. alt-cineva, p. alt scop orĭ pe alt timp: a rezerva o parte din cîștig, a rezerva un loc cuĭva, a rezerva banĭ de drum. Fig. Destinez, hotărăsc: a rezerva o surpriză cuĭva. V. refl. Mă păstrez, aștept altă ocaziune: a te rezerva pentru un ospăț (ținîndu-te nemîncat). A-țĭ rezerva dreptu de a, a păstra p. tine dreptu de a.

rezervat adj. m., pl. rezervați; f. sg. rezervată, pl. rezervate

rezerva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rezerv, 3 rezervă; conj. prez. 1 sg. să rezerv, 3 să rezerve

rezerva (a ~) vb., ind. prez. 3 rezervă

rezerva vb., ind. prez. 1 sg. rezerv, 3 sg. și pl. rezervă

REZERVAT adj. 1. v. cumpătat. 2. v. reticent. 3. v. reținut. 4. v. distant.

REZERVAT adj. 1. astîmpărat, așezat, chibzuit, cuminte, cumințit, cumpătat, domolit, echilibrat, liniștit, potolit, reținut, serios, sobru, stăpînit, temperat. (Om modest și ~.) 2. reticent, reținut, (reg.) pîșin. (Un om excesiv de ~.) 3. reținut, (fig.) măsurat. (Un spirit ~.) 4. distant, neprietenos, nesociabil, (fig.) glacial, rece. (O atitudine ~.)

REZERVA vb. v. da, destina, hărăzi, hotări, meni, orândui, predestina, rândui, sorti, ursi.

REZERVA vb. 1. a reține. (I-a ~ un bilet la teatru.) 2. a opri, a păstra, a reține. (Ți-am ~ niște măsline.) 3. a opri, a păstra, a ține. (I-a ~ loc la rând.)

rezerva vb. v. DA. DESTINA. HĂRĂZI. HOTĂRÎ. MENI. ORÎNDUI. PREDESTINA. RÎNDUI. SORTI. URSI.

REZERVA vb. 1. a reține. (I-a ~ un bilet.) 2. a opri, a păstra, a reține. (Ți-am ~ niște măsline.) 3. a opri, a păstra, a ține. (I-a ~ loc la rînd.)