rezervare sf [At: GALACTION, A. 304 / Pl: ~vări / E: rezerva] 1 Păstrare (pentru cineva sau pentru ceva). 2 Discreție (4).

REZERVARE, rezervări, s. f. Acțiunea de a rezerva.

REZERVARE s.f. 1. Acțiunea de a rezerva și rezultatul ei. 2. Discreție, circumspecție, rezervă (2). [< rezerva].

rezerva [At: FILIMON, O. I, 119 / S și: reserva / Pzi: rezerv, (înv) ~vez / E: fr réserver] 1 vt A reține (9) (pentru cineva sau pentru ceva). 2 vt (îe) A-și – dreptul de a ... A-și păstra pentru sine dreptul de a... 3 vr A se păstra (pentru). 4 vt (Fig) A meni.

REZERVA, rezerv, vb. I. Tranz. A reține, a opri, a păstra, a pune deoparte (ceva pentru cineva sau pentru ceva). Firește eu îi rezervasem locul lîngă mine, dar a trebuit să fac la fel cu ceilalți. CAMIL PETRESCU, U. N. 103. Îi rezervam pateticul finalului. HASDEU, I. V. 171. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul de a... = a-și păstra pentru sine dreptul de a... Îmi rezerv dreptul de a face ultima corectură. ♦ Fig. A destina, a hărăzi, a pregăti, a-i face cuiva parte de... Nici nu aruncase o privire la tovarășa de drum pe care i-o rezerva întîmplarea. C. PETRESCU, C. V. 19. Cîtă umilire mi-a rezervat azi soarta! S-a sfîrșit tot. ALECSANDRI, T. II 189. – Prez. ind. și: (învechit) rezervez (ALECSANDRI, S. 5).

REZERVA vb. I. tr. A păstra, a reține pentru cineva. ♦ A pune la o parte, a opri (ceva) dintr-un tot. ♦ (Fig.) A destina. ♦ refl. A se reține. [P.i. rezerv. / < fr. réserver, lat. reservare].

REZERVA vb. tr. a păstra, a reține pentru cineva. ◊ a pune la o parte. ◊ (fig.) a destina. (< fr. réserver, lat. reservare)

A REZERVA rezerv tranz. 1) (locuri, bilete etc.) A lăsa în rezervă; a păstra; a reține. ◊ A-și ~ dreptul a păstra pentru sine dreptul de a... 2) fig. (despre soartă, providență etc.) A stabili dinainte; a hărăzi; a meni; a sorti; a ursi; a soroci; a predestina. /<fr. réserver

rezervà v. 1. a reține o parte dintr’un tot; 2. a păstra pentru alt timp sau pentru altă întrebuințare: îmi rezerv bani pentru o călătorie; 3. a destina: a rezerva o pedeapsă culpabililor; 4. a remite pentru altădată.

*rezérv, a -á v. tr. (lat. reservare. V. sărbez). Pun la o parte, păstrez, opresc p. alt-cineva, p. alt scop orĭ pe alt timp: a rezerva o parte din cîștig, a rezerva un loc cuĭva, a rezerva banĭ de drum. Fig. Destinez, hotărăsc: a rezerva o surpriză cuĭva. V. refl. Mă păstrez, aștept altă ocaziune: a te rezerva pentru un ospăț (ținîndu-te nemîncat). A-țĭ rezerva dreptu de a, a păstra p. tine dreptu de a.

rezervare s. f., g.-d. art. rezervării; pl. rezervări

rezervare s. f., g.-d. art. rezervării; pl. rezervări

rezervare s. f., g.-d. art. rezervării; pl. rezervări

rezerva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rezerv, 3 rezervă; conj. prez. 1 sg. să rezerv, 3 să rezerve

rezerva (a ~) vb., ind. prez. 3 rezervă

rezerva vb., ind. prez. 1 sg. rezerv, 3 sg. și pl. rezervă

REZERVARE s. oprire, păstrare, reținere. (~ unor bilete pentru spectacol.)

REZERVARE s. oprire, păstrare, reținere. (~ unor bilete pentru spectacol.)

REZERVA vb. 1. a reține. (I-a ~ un bilet la teatru.) 2. a opri, a păstra, a reține. (Ți-am ~ niște măsline.) 3. a opri, a păstra, a ține. (I-a ~ loc la rând.)

REZERVA vb. v. da, destina, hărăzi, hotări, meni, orândui, predestina, rândui, sorti, ursi.

rezerva vb. v. DA. DESTINA. HĂRĂZI. HOTĂRÎ. MENI. ORÎNDUI. PREDESTINA. RÎNDUI. SORTI. URSI.

REZERVA vb. 1. a reține. (I-a ~ un bilet.) 2. a opri, a păstra, a reține. (Ți-am ~ niște măsline.) 3. a opri, a păstra, a ține. (I-a ~ loc la rînd.)