REZERVÁȚIE, rezervații, s. f. 1. (Adesea urmat de determinarea „naturală”) Teritoriu ocrotit prin lege, pe care nu se pot face transformări, deoarece în cuprinsul lui se găsesc plante, animale, minereuri sau formații geologice rare, care prezintă importanță din punct de vedere științific. 2. Întindere redusă din teritoriul unui stat pe care este silită să locuiască populația de o anumită rasă aflată pe teritoriul acelui stat. – Din fr. réservation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

REZERVÁȚIE ~i f. 1) Teritoriu ocrotit de lege, pe cuprinsul căruia se află plante, animale sau minereuri rare, prezentând o deosebită valoare științifică. ~ naturală. 2) Teritoriu limitat din cadrul unei țări pe care sunt silite să locuiască anumite grupuri etnice, socotite a fi de rasă inferioară. /<fr. réservation
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REZERVÁȚIE s.f. 1. Teritoriu cu plante, animale și formații geologice rare, pe care este oprită prin lege orice transformare. 2. Limite teritoriale într-un stat înăuntrul cărora sunt obligate să locuiască anumite grupuri de băștinași. [Gen. -iei, var. rezervațiune s.f. / cf. fr. réservation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REZERVÁȚIE s. f. 1. suprafață de teren delimitată, pentru ocrotirea florei, faunei și formațiunilor geologice rare. 2. teritoriu în unele state înlăuntrul cărora sunt obligate să locuiască anumite grupuri de băștinași. (< fr. réservation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REZERVÁȚIE s. v. rezervă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rezerváție s. f. (sil. -ți-e), art. rezerváția (sil. -ți-a), g.-d. art. rezerváției; pl. rezerváții, art. rezerváțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink