30 de definiții pentru rezema

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REZEMA, reazem, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [Var.: (reg.) răzima vb. I] – Et. nec.

REZEMA, reazem, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [Var.: (reg.) răzima vb. I] – Et. nec.

rezema [At: PSALT. HUR. 32710 / V: rasima, răzăma, răzima, ~zima (îrg) răsma, răzma, (înv) râ~, (reg) arazăma, arăzăma, a~, arăzma, ~zma, răzuma / Pzi: reazem, (pop) rezem / E: nct] 1 vt A așeza un lucru astfel încât să se sprijine de ceva ca să nu cadă. 2 vt A sprijini ceva cu o proptea Si: a propti, a susține. 3 vt (Îe) A ~ pereții (sau peretele) A sta degeaba. 4 vt A așeza. 5-6 vti (Îrg) A înfige. 7 vr (D.persoane) A se așeza astfel încât să se sprijine de ceva, să nu cadă, să meargă mai ușor, să se odihnească etc. 8 vt (Fig; d. privire) A fixa (3). 9-10 vtr (Îvr) A (se) culca. 11 vr (Fig) A se bizui (2) 12 vi (Îvr) A tinde. 13 vi (Înv) A apăsa (6). 14 vi (Îvr) A-și avea originea Si: a se trage. 15 vr (Îvr; construit cu prepoziția „de la”) A se îndepărta. 16-17 vit (Îe) A o ~ la... A merge spre... Si: a se îndrepta. 18 vt (Îae) A ajunge la un anumit loc Si: a se opri. 19 vr (Îe) A se – în contra cuiva A se apăra de cineva sau de ceva.

REZEMA, reazem, vb. I. (Și în forma răzima) 1. Tranz. A pune un lucru astfel încît să se sprijine pe un altul; a sprijini, a propti. Cristina apucă scara ș-o răzimă iar la gura podului. SADOVEANU, O. VIII 228. Mai trebuindu-i încă și două furci, ca să razime frigarea, au căutat niște crenguțe. DRĂGHICI, R. 69. ◊ Fig. În zadar te-ai fi silit să-ți razimi ochiul pe lunecarea sclipitoare a undelor. HOGAȘ, M. N. 218. ◊ (Complementul indică o parte a trupului) Rezemă capul de perete. DELAVRANCEA, H. T. 142. Își ridică fruntea rezemîndu-și palmele pe genunchi. CARAGIALE, O. III 70. Cum ea pe coate-și răzima Visînd ale ei tîmple, De dorul lui și inima Și sufletu-i se împle. EMINESCU, O. I 167. ◊ Expr. (Familiar) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte, cu ceilalți, la dans, la joc etc.; a-și pierde vremea, a sta degeaba. Dragile mele de fete Cum razimă cel perete! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 448. ◊ Refl. Mama Anghelina se rezemase de sobă, cu mîna la gură. SADOVEANU, N. F. 16. Își alese un loc singuratic și depărtat de orice pom și de ziduri, astfel ca să n-aibă de ce se rezema. ISPIRESCU, L. 73. Abu-Hasan, rezemîndu-se pe umărul robului, sui treptele și se așeză în tron. CARAGIALE, O. III 70. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza (pe cineva sau pe ceva). Rezemat pe cunoștințele geografice ale Pisicuții, urcam în pas de voie și fără grijă suișul. HOGAȘ, M. N. 157. Toată nădejdea lui se răzima pe întoarcerea tinerilor. CARAGIALE, O. III 39. – Prez. ind. și: reazim (ODOBESCU, S. III 55), razim (EMINESCU, O. I 38). – Variante: (Mold.) rezăma, rezăm (NEGRUZZI, S. I 146), răzima, razim, vb. I.

A REZEMA reazăm tranz. (obiecte) A așeza astfel încât să se sprijine și să nu cadă; a sprijini; a propti. ~ de copac.~ pereții (sau peretele) a) a sta fără treabă; b) a nu lua parte la dans. /Orig. nec.

A SE REZEMA mă reazăm intranz. 1) (urmat de un substantiv, nume de obiect concret, cu prepoziția de) A se folosi ca de un reazem; a se sprijini; a se propti. 2) fig. (urmat de un substantiv cu prepoziția de) A pune temei; a se întemeia; a se sprijini; a se baza; a se bizui. /Orig. nec.

rezemà v. a (se) sprijini: a rezema scara de zid. [V. reazim].

RĂZIMA vb. I v. rezema.

rázăm, răzăm-, V. reazem, rezem-.

rézem, a v. tr. (lat. *remĕdio, -áre, accentuat rémedio prin reducerea luĭ -adio la o singură silabă, apoĭ met. ca și’n *remedium, reazem. V. reazem 1). Aplec puțin și sprijin pin ceva stabil: el reazemă o scară de zid, pușca de părete. V. refl. Mă aplec puțin la o parte saŭ pe spate și mă sprijin de ceva fix: santinela se rezemase de zid. – În vest și reazem și reazăm (conj. ca legăn), în est razăm, -ămĭ, ămă,-ăme.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rezema (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reazem, 2 sg. rezemi, 3 reazemă; conj. prez. 1 sg. să reazem, 3 să rezeme; imper. 2 sg. afirm. reazemă

rezema (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reazem, 2 sg. rezemi, 3 reazemă; conj. prez. 3 să rezeme; imper. 2 sg. reazemă

rezema vb., ind. prez. 1 sg. reazăm, 2 sg. rezemi, 3 sg. și pl. reazemă; conj. prez. 3 sg. și pl. rezeme; imper. 2 sg. reazemă

rezem, rezemi 2, reazemă 3, rezeme 3 conj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REZEMA vb. v. baza, bizui, conta, fundamenta, încrede, întemeia, sprijini.

REZEMA vb. 1. v. susține. 2. a propti, a pune, a sprijini. (~ scara să suim.)

rezema vb. v BAZA. BIZUI. CONTA. FUNDAMENTA. ÎNCREDE. ÎNTEMEIA. SPRIJINI.

REZEMA vb. 1. a (se) propti, a (se) sprijini, a (se) susține, (reg.) a (se) popri, a (se) prijini. (Se ~ de zid ca să nu cadă.) 2. a propti, a pune, a sprijini. (~ scara să suim.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rezema (reazem, rezemat), vb.1. A se sprijini, a fi susținut. – 2. A (se) asigura, a se propti, a se fixa. – 3. A se odihni, a sta comod. – 4. (Refl.) A se baza, a se bizui. – Var. răzema, răzima, rezăma și der. Gr. ῥιζόοµαι, perf. ἐῥῥίζωµαι „a se baza, a se propti, a se întări”, din ῥίζωµα „înrădăcinare”, cf. gr. ἰscurίζοµαι „a sprijini”. Se poate presupune un intermediar lat. vulg. *rhizomare. Celelalte explicații par insuficiente: din sl. (Cihac, II, 310); din lat. rādῑca (Pușcariu, Conv. lit., 1904, 260; Philippide, II, 730; alb. rĕdzim „prăpastie” provine mai curînd, ca și mr., din același ngr. ῥίζωµα „poală de munte”); din lat. rĕmĕdium „întărire”, rĕmĕdiāre „a întări” (Scriban, Arhiva, 1925, 532; Giuglea, Dacor., II, 643-5; REW 7194). Der. reazem, s. n. (sprijin, susținere; proptea, toiag; bază); rezemătoare, s. f. (parapet, grilaj, pervaz); rezemătură, s. f. (înv., bază, fundament).

Intrare: rezema
verb (VT23)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rezema
  • rezemare
  • rezemat
  • rezematu‑
  • rezemând
  • rezemându‑
singular plural
  • reazemă
  • rezemă
  • rezemați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reazem
  • rezem
(să)
  • reazem
  • rezem
  • rezemam
  • rezemai
  • rezemasem
a II-a (tu)
  • rezemi
  • reazemi
(să)
  • rezemi
  • reazemi
  • rezemai
  • rezemași
  • rezemaseși
a III-a (el, ea)
  • reazemă
  • rezemă
(să)
  • rezeme
  • reazeme
  • rezema
  • rezemă
  • rezemase
plural I (noi)
  • rezemăm
(să)
  • rezemăm
  • rezemam
  • rezemarăm
  • rezemaserăm
  • rezemasem
a II-a (voi)
  • rezemați
(să)
  • rezemați
  • rezemați
  • rezemarăți
  • rezemaserăți
  • rezemaseți
a III-a (ei, ele)
  • reazemă
  • rezemă
(să)
  • rezeme
  • reazeme
  • rezemau
  • rezema
  • rezemaseră
verb (VT19)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răzima
  • răzimare
  • răzimat
  • răzimatu‑
  • răzimând
  • răzimându‑
singular plural
  • razimă
  • răzimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • razim
(să)
  • razim
  • răzimam
  • răzimai
  • răzimasem
a II-a (tu)
  • razimi
(să)
  • razimi
  • răzimai
  • răzimași
  • răzimaseși
a III-a (el, ea)
  • razimă
(să)
  • razime
  • răzima
  • răzimă
  • răzimase
plural I (noi)
  • răzimăm
(să)
  • răzimăm
  • răzimam
  • răzimarăm
  • răzimaserăm
  • răzimasem
a II-a (voi)
  • răzimați
(să)
  • răzimați
  • răzimați
  • răzimarăți
  • răzimaserăți
  • răzimaseți
a III-a (ei, ele)
  • razimă
(să)
  • razime
  • răzimau
  • răzima
  • răzimaseră
rezma
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rezima
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răzuma
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răzma
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răzema
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răzăma
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răsma
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
razima
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT38)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rezăma
  • rezămare
  • rezămat
  • rezămatu‑
  • rezămând
  • rezămându‑
singular plural
  • reazămă
  • rezămați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rezăm
  • reazăm
(să)
  • rezăm
  • reazăm
  • rezămam
  • rezămai
  • rezămasem
a II-a (tu)
  • rezemi
(să)
  • rezemi
  • rezămai
  • rezămași
  • rezămaseși
a III-a (el, ea)
  • reazămă
(să)
  • rezeme
  • rezăma
  • rezămă
  • rezămase
plural I (noi)
  • rezămăm
(să)
  • rezămăm
  • rezămam
  • rezămarăm
  • rezămaserăm
  • rezămasem
a II-a (voi)
  • rezămați
(să)
  • rezămați
  • rezămați
  • rezămarăți
  • rezămaserăți
  • rezămaseți
a III-a (ei, ele)
  • reazămă
(să)
  • rezeme
  • rezămau
  • rezăma
  • rezămaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rezema, reazemverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cristina apucă scara ș-o răzimă iar la gura podului. SADOVEANU, O. VIII 228. DLRLC
    • format_quote Mai trebuindu-i încă și două furci, ca să razime frigarea, au căutat niște crenguțe. DRĂGHICI, R. 69. DLRLC
    • format_quote figurat În zadar te-ai fi silit să-ți razimi ochiul pe lunecarea sclipitoare a undelor. HOGAȘ, M. N. 218. DLRLC
    • format_quote Rezemă capul de perete. DELAVRANCEA, H. T. 142. DLRLC
    • format_quote Își ridică fruntea rezemîndu-și palmele pe genunchi. CARAGIALE, O. III 70. DLRLC
    • format_quote Cum ea pe coate-și răzima Visînd ale ei tîmple, De dorul lui și inima Și sufletu-i se împle. EMINESCU, O. I 167. DLRLC
    • format_quote Mama Anghelina se rezemase de sobă, cu mîna la gură. SADOVEANU, N. F. 16. DLRLC
    • format_quote Își alese un loc singuratic și depărtat de orice pom și de ziduri, astfel ca să n-aibă de ce se rezema. ISPIRESCU, L. 73. DLRLC
    • format_quote Abu-Hasan, rezemîndu-se pe umărul robului, sui treptele și se așeză în tron. CARAGIALE, O. III 70. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv familiar A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dragile mele de fete Cum razimă cel perete! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 448. DLRLC
  • 2. reflexiv figurat A se întemeia, a se baza. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Rezemat pe cunoștințele geografice ale Pisicuții, urcam în pas de voie și fără grijă suișul. HOGAȘ, M. N. 157. DLRLC
    • format_quote Toată nădejdea lui se răzima pe întoarcerea tinerilor. CARAGIALE, O. III 39. DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: reazim, razim. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.