revoluționar, ~ă [At: AR (1830), 3 712/3 / P: ~ți-o~ / V: (îvr) ~ner / Pl: ~i, ~e / E: fr révolutionnaire] 1 a Care ține de revoluție (1). 2 a Care se referă la revoluție (1). 3 Care aderă la revoluție sau propagă revoluția (1). 4 a (Fig) Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu. 5 smf Partizan al revoluției (1) Vz adept (1). 6 smf Participant la o revoluție (1). 7 smf Răzvrătit (1). 8 Inițiator al unor transformări radicale într-un anumit domeniu.

REVOLUȚIONAR¹, -Ă, revoluționari, -e, adj. 1. Care ține de revoluție, care e în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție, care propagă revoluția. Fără teorie revoluționară nu poate să existe nici mișcare revoluționară. LENIN, O. V 355. I-a adus știrea că la Izlaz a izbucnit revoluția, că s-a numit acolo un guvern revoluționar. CAMIL PETRESCU, O. II 270. [«Noi vrem pămînt»] e una din cele mai revoluționare poezii din toate literaturile. GHEREA, ST. CR. III 351. 2. Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; care e în stare să schimbe situația veche. Republicanul și democratul Bălcescu preconizează o istorie revoluționară, care să nu se ocupe de biografiile principilor, ci de instituțiile poporului. SADOVEANU, E. 54.

REVOLUȚIONAR², -Ă, revoluționari, -e, s. m. și f. Partizan, adept al revoluției; participant la revoluție. Ochi-Verzi era un revoluționar ca cei care lucraseră la dărîmarea împărăției rusești. SADOVEANU, M. C. 69. Un om atît de avut nu poate fi un revoluționar. BOLINTINEANU, O. 424.

REVOLUȚIONAR, -Ă adj. 1. Care ține de revoluție; care aderă la revoluție sau propagă revoluția. 2. (Fig.) Care preface radical un anumit domeniu; transformator, înnoitor. // s.m. și f. Partizan, susținător al revoluției; participant la revoluție. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. révolutionnaire].

REVOLUȚIONAR, -Ă I. adj. 1. referitor la revoluție; care aderă la revoluție sau propagă revoluția. 2. (fig.) care preface radical un anumit domeniu; înnoitor. II. s. m. f. adept al revoluției. (< fr. révolutionnaire)

REVOLUȚIONAR¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de revoluție; propriu revoluției. Situație ~ă. 2) Care este orientat spre înfăptuirea unei revoluții. Mișcare ~ă. 3) Care este stabilit de revoluție; menit să consolideze biruința revoluției. Grup ~. 4) fig. Care revoluționează un domeniu de activitate. Transformări ~e în producție. [Sil. -ți-o-] /<fr. révolutionnaire

REVOLUȚIONAR² ~i m. 1) Adept al unei revoluții. 2) Persoană care participă la o revoluție. 3) Persoană care a inițiat o transformare radicală într-un domeniu de activitate. [Sil. -ți-o-] /<fr. révolutionnaire

revoluționar a. ce ține de revoluțiunile politice. ║ m. partizan al revoluțiunilor.

*revoluționár, -ă adj. (fr. révolutionnaire). De revoluțiune politică, de răscoală: principiĭ revoluționare. Partizan al revoluțiuniĭ, ĭubitor de răscoală: demagogu în opozițiune e revoluționar.

revoluționer, ~ă a vz revoluționar

revoluționar (desp. -ți-o-) adj. m., s. m., pl. revoluționari; adj. f., s. f. revoluționară, pl. revoluționare

revoluționar (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. revoluționari; adj. f., s. f. revoluționară, pl. revoluționare

revoluționar adj. m., s. m. (sil. -ți-o-), pl. revoluționari; f. sg. revoluționară, pl. revoluționare

REVOLUȚIONAR s. (înv.) căuzaș. (~ de la 1848.)

REVOLUȚIONAR s. (înv.) căuzaș. (~ de la 1848.)

Revoluționar ≠ contrarevoluționar