REVOLTÁRE, revoltări, s. f. (Rar) Faptul de a (se) revolta. – V. revolta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REVOLTÁRE s.f. Faptul de a (se) revolta. [< revolta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REVOLTÁRE s. v. indignare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

revoltáre s. f., g.-d. art. revoltării; pl. revoltări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE REVOLTÁ mă revólt intranz. 1) A fi cuprins de revoltă; a-și manifesta revolta; a se indigna. 2) A face revoltă; a se răzvrăti; a se răscula /<fr. révolter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REVOLTÁ vb. I. 1. refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare. 2. refl., tr. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. [P.i. revólt. / < fr. révolter, cf. it. rivoltare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REVOLTÁ vb. I. refl. a fi cuprins de revoltă, de indignare. II. refl., tr. a (se) răscula, a (se) răzvrăti. (< fr. révolter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REVOLTÁ vb. 1. v. răscula. 2. v. indigna.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

revoltá vb., ind. prez. 1 sg. revólt, 3 sg. și pl. revóltă; conj. prez. 3 sg. și pl. revólte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink