REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE REVOLTÁ mă revólt intranz. 1) A fi cuprins de revoltă; a-și manifesta revolta; a se indigna. 2) A face revoltă; a se răzvrăti; a se răscula /<fr. révolter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REVOLTÁ vb. I. 1. refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare. 2. refl., tr. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. [P.i. revólt. / < fr. révolter, cf. it. rivoltare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REVOLTÁ vb. I. refl. a fi cuprins de revoltă, de indignare. II. refl., tr. a (se) răscula, a (se) răzvrăti. (< fr. révolter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REVOLTÁ vb. 1. v. răscula. 2. v. indigna.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

revoltá vb., ind. prez. 1 sg. revólt, 3 sg. și pl. revóltă; conj. prez. 3 sg. și pl. revólte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REVÓLTĂ, revolte, s. f. 1. Sentiment de mânie provocat de o nedreptate sau de o acțiune nedemnă; indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire, rebeliune. – Din fr. révolte.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

REVÓLTĂ ~e f. 1) Sentiment de mândrie, provocat de o nedreptate; indignare. 2) Acțiune violentă împotriva unei nedreptăți; acțiune rebelă; răzvrătire; rebeliune; răscoală. /<fr. révolte
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REVÓLTĂ s.f. 1. Indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire. [< fr. révolte].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REVÓLTĂ s. f. 1. indignare. 2. răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire. (< fr. révolte)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REVÓLTĂ s. 1. v. răscoală. 2. v. indignare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

revóltă (revólte), s. f. – Rebeliune, răscoală. Fr. révolte. – Der. revolta, vb., din fr. révolter; revoltant, adj., s. m., din fr. révoltant; revoltător, adj. (care provoacă indignare).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

revóltă s. f., g.-d. art. revóltei; pl. revólte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink