REVOLTĂTÓR, -OÁRE, revoltători, -oare, adj. Care provoacă revoltă, indignare; nedrept, scandalos. – Revolta + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REVOLTĂTÓR1 adv. 1) Într-un mod care provoacă revoltă. 2) (urmat de prepoziția de, precedând adjective sau adverbe) În mare măsură; foarte. ~ de încet. /a (se) revolta + suf. ~ător
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REVOLTĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care provoacă revoltă; în stare să revolte. / a (se) revolta + suf. ~ător
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REVOLTĂTÓR, -OÁRE adj. Care provoacă indignare; revoltant. [< revolta + (ă)tor].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REVOLTĂTÓR, -OÁRE adj. care provoacă revoltă, indignare. (< revolta + -/ă/tor)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REVOLTĂTÓR adj. scandalos, (înv.) revoltant, (înv., în Transilv.) scăndălicios. (Un gest ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
revoltătór adj. m., pl. revoltătóri; f. sg. și pl. revoltătoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink