12 definiții pentru revocație
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REVOCAȚIE s. f. Revocare. – Din lat. revocatio, fr. révocation.
REVOCAȚIE s. f. Revocare. – Din lat. revocatio, fr. révocation.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de C_Taut
- acțiuni
revocație sf [At: AARON, P. F. 62576 / V: ~iune, (rar) ~căciune / Pl: ~ii / E: lm revocatio, -onis, fr révocation] (Iuz) 1 Revocare (1). 2-3 Retractare (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REVOCAȚIE s.f. Revocare. [Gen. -iei. / cf. fr. révocation, lat. revocatio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REVOCAȚIE s. f. revocare. (< fr. révocation, lat. revocatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
revocațiune sf vz revocație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
revocăciune sf vz revocație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*revocațiúne f. (lat. revocatio, -ónis. V. vocațiune). Acțiunea de a revoca. – Și -áție, dar ob. -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
revocație (desp. -ți-e) s. f., art. revocația (desp. -ți-a), g.-d. revocații, art. revocației
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
revocație (-ți-e) s. f., art. revocația (-ți-a), g.-d. revocații, art. revocației
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
revocație s. f. (sil. -ți-e), art. revocația (sil. -ți-a), g.-d. art. revocației, pl. revocații
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REVOCAȚIE s. v. anulare, contramandare, revocare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
revocație s. v. ANULARE. CONTRAMANDARE. REVOCARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ți-e
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
revocațiesubstantiv feminin
- 1. Anulare, contramandare, revocare. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: anulare contramandare revocare
etimologie:
- revocatio DEX '09 DEX '98 DN
- révocation DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.