REVIZOR, -OARE, revizori, -oare, s. m. și f. Persoană care revizuiește, care controlează, verifică (pe cineva sau ceva); spec. persoană care are calitatea și funcția de a face revizii contabile. ◊ (Înv.) Revizor școlar = inspector al școlilor primare dintr-un județ. [Acc. și: revizor] – Din fr. réviseur, germ. Revisor.

revizor, ~oare smf [At: (a. 1775) BV II, 212 / A și: revizor / Pl: ~i, ~oare / E: ger Revisor, fr reviseur] 1 Persoană care are sarcina de a controla, de a verifica ceva. 2 Persoană care are atribuția de a controla aplicarea dispozițiilor legale și normative într-un sector de activitate. 3 (Înv; șîs ~ școlar) Inspector al școlilor primare dintr-un județ.

REVIZOR, -OARE, revizori, -oare, s. m. și f. Persoană care revizuiește, care controlează, verifică aplicarea dispozițiilor legale și normative într-un sector de activitate; spec. persoană care are calitatea și funcția de a face revizii contabile. ◊ (În vechea organizare a învățământului) Revizor școlar = inspector al școlilor primare dintr-un județ. [Acc. și: revizor] – Din fr. réviseur, germ. Revisor.

REVIZOR, -OARE, revizori, -oare, s. m. și f. Persoană care revizuiește, care controlează (ceva). Revizor de vagoane. ♦ Persoană care are atribuția de a controla aplicarea dispozițiilor legale și normative într-un sector de activitate. Sînt, chipurile, revizor peste păduri. HOGAȘ, M. N. 189. ♦ (În vechea organizare școlară, de obicei determinat prin «școlar») Inspector al școlilor primare dintr-un județ. Pe revizor îl cunoaște el bine și știe că vine de două ori pe an. SADOVEANU, O. A. I 163. Iuga a cerut revizorului școlar să-i caute un om cu care să se poată înțelege și care să nu-i mai bage zîzanie între țărani. REBREANU, R. I 96. – Accentuat și: revizor.

REVIZOR, -OARE s.m. și f. Cel care revizuiește, care face revizii, care controlează (ceva). ♦ (Poligr.) Corector. ♦ (În trecut) Inspector al școlilor primare dintr-un județ. [Cf. fr. réviseur, germ. Revisor].

REVIZOR, -OARE s. m. f. 1. cel care face revizii, care controlează (ceva). 2. (poligr.) corector. 3. (în trecut) inspector al școlilor primare dintr-un județ. (< fr. réviseur, germ. Revisor)

REVIZOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Persoană oficială care face revizie într-un sector de activitate; inspector; controlor. ◊ ~ școlar inspector care, în trecut, efectua controlul școlilor primare. 2) rar Persoană care face o corectură; corector. /<fr. révisseur, germ. Revisor

revizor m. 1. cel ce revizuiește; 2. inspector al școalelor primare (dintr’un județ).

*revizór m. (lat. re-visor, -visóris. V. pro-vizor). Care revede, care face reviziune. Inspector de școale primare. – Fem. -oare, pl. tot așa.

livizor sm vz revizor

revizor-contabil s. m. Contabil care îndeplinește munca de revizor ◊ „Când revizorul-contabil M.I [...] a venit să controleze unitatea din str. Brezoianu nu s-a descoperit mare lucru.” Sc. 18 II 67 p. 1. ◊ „Sunt promovați în funcția de revizor-contabil începători lipsiți de pregătire.” Sc. 29 III 71 p. 2 (din revizor + contabil)

revizor s. m., pl. revizori

!revizor s. m., pl. revizori

revizor s. m., pl. revizori

revizor