15 definiții pentru revendicație
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REVENDICAȚIE, revendicații, s. f. Revendicare. – Din fr. revendication.
REVENDICAȚIE, revendicații, s. f. Revendicare. – Din fr. revendication.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
revendicație sf [At: ȘĂINEÂNU / V: ~iune, ~vin~, revindicațiune / Pl: ? / E: fr revendication, ger Revindikation] (Înv) 1-2 Revendicare (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REVENDICAȚIE s.f. Revendicare. [Gen. -iei, var. revendicațiune s.f. / < fr. revendication].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REVENDICAȚIE s. f. revendicare; ceea ce revendică. (< fr. revendication)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
revendicațiune sf vz revendicație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
revindicație sf vz revendicație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
revindicațiune sf vz revendicație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REVENDICAȚIUNE s.f. v. revendicație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
revendicați(un)e f. 1. Jur. acțiunea de a revendica; 2. reclamarea unui drept politic sau social.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*revindicațiúne f. (fr. revendication, din re- și lat. vindicatio, reclamațiune. Jur. Acțiunea de a revindica. – Și -áție, dar ob. -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
revendicație (înv.) (desp. -ți-e) s. f., art. revendicația (desp. -ți-a), g.-d. art. revendicației; pl. revendicații, art. revendicațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
revendicație (-ți-e) s. f., art. revendicația (-ți-a), g.-d. art. revendicației; pl. revendicații, art. revendicațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
revendicație s. f. (sil. -ți-e), art. revendicația (sil. -ți-a), g.-d. art. revendicației; pl. revendicații, art. revendicațiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REVENDICAȚIE s. v. cerere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REVENDICAȚIE s. cerere, pretenție, revendicare, (înv.) pretendă, (grecism înv.) pretenderimă, (turcism înv.) teclif. (~ lui a fost satisfăcută.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
revendicație, revendicațiisubstantiv feminin
- 1. Cerere, revendicare. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: cerere revendicare
etimologie:
- revendication DEX '09 DEX '98 DN