REVERÍE, reverii, s. f. Visare. ♦ Piesă vocală sau instrumentală de mici proporții, cu caracter visător. – Din fr. réverie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REVERÍE ~i f. Stare plăcută de vis; visare. [G.-D. reveriei] /<fr. réverie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REVERÍE s.f. Visare. ♦ Piesă vocală sau instrumentală de mici proporții, cu caracter visător. [Gen. -iei. / < fr. réverie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REVERÍE s. f. 1. stare de visare cu ochii deschiși. 2. piesă vocală sau instrumentală la mici proporții, cu caracter visător. (< fr. réverie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REVERÍE s. contemplație, meditație, vis, visare. (Cufundat în reverie.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

reveríe s. f., art. revería, g.-d. art. reveríei; pl. reveríi, art. reveríile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink