REVERÉND, reverenzi, s. m. Titlu dat preoților sau călugărilor; cuvios. ♦ Spec. Titlu dat pastorilor anglicani; persoană care poartă acest titlu. – Din fr. révérend, lat. reverendus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REVERÉND ~zi m. 1) Titlu dat preoților și călugărilor creștini de anumite confesiuni. 2) Persoană căreia i se dă acest titlu. /<fr. révérend, lat. reverendus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REVERÉND s.m. Titlu dat membrilor clerului catolic sau ai unor confesiuni reformate; cuvios, cucernic. ♦ Titlu dat pastorilor anglicani. [Cf. fr. révérend, lat. reverendus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REVERÉND s. m. titlu dat membrilor clerului catolic sau al unor confesiuni reformate. ◊ titlu dat pastorilor anglicani. (< fr. révérend, lat. reverendus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

reverénd (-dă), adj. – Demn de respect. Lat. reverendus (sec. XIX). – Der. reverendă, s. f. (sutană, anteriu; redingotă), din germ. Reverende, cf. pol. rewerenda (Tiktin); reverență, s. f., din fr. révérence.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

reverénd s. m., pl. reverénzi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink