2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REVEREND, reverenzi, s. m. Titlu dat preoților sau călugărilor catolici ori membrilor unei confesiuni reformate; cuvios. ♦ Spec. Titlu dat pastorilor anglicani; persoană care poartă acest titlu. – Din fr. révérend, lat. reverendus.

reverend, ~ă [At: ANTROP. 289/1 / Pl: ~nzi, ~e / E: lm reverendus, fr révérend] 1 a Demn de respect. 2 sm (Spc) Titlu dat preoților și călugărilor creștini de anumite confesiuni. 3 sm Persoană căreia i se dă titlul de reverend (2).

REVEREND, reverenzi, s. m. Titlu dat preoților sau călugărilor; cuvios. ♦ Spec. Titlu dat pastorilor anglicani; persoană care poartă acest titlu. – Din fr. révérend, lat. reverendus.

REVEREND s.m. Titlu dat membrilor clerului catolic sau ai unor confesiuni reformate; cuvios, cucernic. ♦ Titlu dat pastorilor anglicani. [Cf. fr. révérend, lat. reverendus].

REVEREND s. m. titlu dat membrilor clerului catolic sau al unor confesiuni reformate. ◊ titlu dat pastorilor anglicani. (< fr. révérend, lat. reverendus)

REVEREND ~zi m. 1) Titlu dat preoților și călugărilor creștini de anumite confesiuni. 2) Persoană căreia i se dă acest titlu. /<fr. révérend, lat. reverendus

*reverénd m. (lat. reverendus, care trebuĭe respectat, venerabil). Titlu dat persoanelor din cler la protestanțĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reverend (pastor) s. m., pl. reverenzi

reverend (pastor) s. m., pl. reverenzi

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

reverend (-dă), adj. – Demn de respect. Lat. reverendus (sec. XIX). – Der. reverendă, s. f. (sutană, anteriu; redingotă), din germ. Reverende, cf. pol. rewerenda (Tiktin); reverență, s. f., din fr. révérence.

Intrare: reverend (adj.)
reverend2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A3)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reverend
  • reverendul
  • reverendu‑
  • reverendă
  • reverenda
plural
  • reverenzi
  • reverenzii
  • reverende
  • reverendele
genitiv-dativ singular
  • reverend
  • reverendului
  • reverende
  • reverendei
plural
  • reverenzi
  • reverenzilor
  • reverende
  • reverendelor
vocativ singular
plural
Intrare: reverend (persoană)
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reverend
  • reverendul
  • reverendu‑
plural
  • reverenzi
  • reverenzii
genitiv-dativ singular
  • reverend
  • reverendului
plural
  • reverenzi
  • reverenzilor
vocativ singular
  • reverendule
  • reverende
plural
  • reverenzilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reverend, reverenzisubstantiv masculin

  • 1. Titlu dat preoților sau călugărilor catolici ori membrilor unei confesiuni reformate. DEX '09 DN
    • 1.1. prin specializare Titlu dat pastorilor anglicani; persoană care poartă acest titlu. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.