opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REVERBERAT, -Ă, reverberați, -te, adj. Rezultat prin reverberare. – V. reverbera.

REVERBERAT, -Ă, reverberați, -te, adj. Rezultat prin reverberare. – V. reverbera.

REVERBERA, pers. 3 reverberează, vb. I. Tranz. A produce reverberații. – Din fr. réverbérer.

reverbera vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~rez / E: fr réverbérer] 1 A reflecta lumina sau căldura. 2 (Rar) A lumina. 3 A produce reverberația (1) unui sunet. 4 A prelucra cu mijloace electroacustice un semnal sonor în scopul realizării unor efecte analoage celor determinate de reverberația unei încăperi.

REVERBERA, pers. 3 reverberează, vb. I. Tranz. A produce reverberații. – Din fr. réverbérer.

REVERBERA vb. I. tr. 1. A reflecta lumina sau căldura. 2. A produce reverberația unui sunet; a prelucra cu mijloace electro-acustice un semnal sonor. [P.i. 3 -rează. / < fr. réverbérer].

REVERBERA vb. tr. a produce reverberații. ◊ a prelucra cu mijloace electroacustice un semnal sonor. (< fr. réverbérer)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reverbera (a ~) vb., ind. prez. 3 reverberează, imperf. 3 pl. reverberau; conj. prez. 3 să reverbereze

reverbera (a ~) vb., ind. prez. 3 reverberează

reverbera vb., ind. prez. 1 sg. reverberez, 3 sg. și pl. reverberează

Intrare: reverberat
reverberat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reverberat
  • reverberatul
  • reverberatu‑
  • reverberată
  • reverberata
plural
  • reverberați
  • reverberații
  • reverberate
  • reverberatele
genitiv-dativ singular
  • reverberat
  • reverberatului
  • reverberate
  • reverberatei
plural
  • reverberați
  • reverberaților
  • reverberate
  • reverberatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: reverbera
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reverbera
  • reverberare
  • reverberat
  • reverberatu‑
  • reverberând
  • reverberându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • reverberează
 (să)
  • reverbereze
  • reverbera
  • reverberă
  • reverberase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • reverberează
 (să)
  • reverbereze
  • reverberau
  • reverberară
  • reverberaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reverberat, reverberatăadjectiv

  • 1. Rezultat prin reverberare. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi reverbera DEX '98 DEX '09

reverberaverb

  • 1. A produce reverberații. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. A prelucra cu mijloace electro-acustice un semnal sonor. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.