15 definiții pentru revendicație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REVENDICAȚIE, revendicații, s. f. Revendicare. – Din fr. revendication.

REVENDICAȚIE, revendicații, s. f. Revendicare. – Din fr. revendication.

revendicație sf [At: ȘĂINEÂNU / V: ~iune, ~vin~, revindicațiune / Pl: ? / E: fr revendication, ger Revindikation] (Înv) 1-2 Revendicare (1-2).

REVENDICAȚIE s.f. Revendicare. [Gen. -iei, var. revendicațiune s.f. / < fr. revendication].

REVENDICAȚIE s. f. revendicare; ceea ce revendică. (< fr. revendication)

revendicațiune sf vz revendicație

revindicație sf vz revendicație

revindicațiune sf vz revendicație

REVENDICAȚIUNE s.f. v. revendicație.

revendicați(un)e f. 1. Jur. acțiunea de a revendica; 2. reclamarea unui drept politic sau social.

*revindicațiúne f. (fr. revendication, din re- și lat. vindicatio, reclamațiune. Jur. Acțiunea de a revindica. – Și -áție, dar ob. -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

revendicație (înv.) (desp. -ți-e) s. f., art. revendicația (desp. -ți-a), g.-d. art. revendicației; pl. revendicații, art. revendicațiile (desp. -ți-i-)

revendicație (-ți-e) s. f., art. revendicația (-ți-a), g.-d. art. revendicației; pl. revendicații, art. revendicațiile (-ți-i-)

revendicație s. f. (sil. -ți-e), art. revendicația (sil. -ți-a), g.-d. art. revendicației; pl. revendicații, art. revendicațiile (sil. -ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REVENDICAȚIE s. cerere, pretenție, revendicare, (înv.) pretendă, (grecism înv.) pretenderimă, (turcism înv.) teclif. (~ lui a fost satisfăcută.)

Intrare: revendicație
revendicație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • revendicație
  • revendicația
plural
  • revendicații
  • revendicațiile
genitiv-dativ singular
  • revendicații
  • revendicației
plural
  • revendicații
  • revendicațiilor
vocativ singular
plural
revendicațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • revendicațiune
  • revendicațiunea
plural
  • revendicațiuni
  • revendicațiunile
genitiv-dativ singular
  • revendicațiuni
  • revendicațiunii
plural
  • revendicațiuni
  • revendicațiunilor
vocativ singular
plural
revindicație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • revindicație
  • revindicația
plural
  • revindicații
  • revindicațiile
genitiv-dativ singular
  • revindicații
  • revindicației
plural
  • revindicații
  • revindicațiilor
vocativ singular
plural
revindicațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • revindicațiune
  • revindicațiunea
plural
  • revindicațiuni
  • revindicațiunile
genitiv-dativ singular
  • revindicațiuni
  • revindicațiunii
plural
  • revindicațiuni
  • revindicațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

revendicație, revendicațiisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.