9 definiții pentru revendicativ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REVENDICATIV, -Ă, revendicativi, -e, adj. Care revendică un bun, un drept cuvenit; care face o revendicare, care cuprinde o revendicare. – Din fr. revendicatif.
REVENDICATIV, -Ă, revendicativi, -e, adj. Care revendică un bun, un drept cuvenit; care face o revendicare, care cuprinde o revendicare. – Din fr. revendicatif.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
revendicativ, ~ă a [At: V. ROM. ianuarie 1960, 86 / Pl: ~i, ~e / E: revendica] Care revendică un bun, un drept cuvenit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REVENDICATIV, -Ă, revendicativi, -e, adj. Care revendică, care reclamă un bun, un drept cuvenit. Luptele revendicative ale muncitorilor din țările capitaliste.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REVENDICATIV, -Ă adj. Care revendică un bun, un drept cuvenit. [Cf. fr. revendicatif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REVENDICATIV, -Ă adj. care revendică un bun, un drept cuvenit. (< fr. revendicatif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
REVENDICATIV ~ă (~i, ~e) Care revendică; cu proprietatea de a revendica. /<fr. revendicatif
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
revendicativ adj. m., pl. revendicativi; f. revendicativă, pl. revendicative
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
revendicativ adj. m., pl. revendicativi; f. revendicativă, pl. revendicative
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
revendicativ adj. m., pl. revendicativi; f. sg. revendicativă, pl. revendicative
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
revendicativ, revendicativăadjectiv
- 1. Care revendică un bun, un drept cuvenit; care face o revendicare, care cuprinde o revendicare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Luptele revendicative ale muncitorilor din țările capitaliste. DLRLC
-
etimologie:
- revendicatif DEX '09 DEX '98 DN