9 definiții pentru revendicativ

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REVENDICATIV, -Ă, revendicativi, -e, adj. Care revendică un bun, un drept cuvenit; care face o revendicare, care cuprinde o revendicare. – Din fr. revendicatif.

REVENDICATIV, -Ă, revendicativi, -e, adj. Care revendică un bun, un drept cuvenit; care face o revendicare, care cuprinde o revendicare. – Din fr. revendicatif.

revendicativ, ~ă a [At: V. ROM. ianuarie 1960, 86 / Pl: ~i, ~e / E: revendica] Care revendică un bun, un drept cuvenit.

REVENDICATIV, -Ă, revendicativi, -e, adj. Care revendică, care reclamă un bun, un drept cuvenit. Luptele revendicative ale muncitorilor din țările capitaliste.

REVENDICATIV, -Ă adj. Care revendică un bun, un drept cuvenit. [Cf. fr. revendicatif].

REVENDICATIV, -Ă adj. care revendică un bun, un drept cuvenit. (< fr. revendicatif)

REVENDICATIV ~ă (~i, ~e) Care revendică; cu proprietatea de a revendica. /<fr. revendicatif

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

revendicativ adj. m., pl. revendicativi; f. revendicati, pl. revendicative

revendicativ adj. m., pl. revendicativi; f. revendicativă, pl. revendicative

revendicativ adj. m., pl. revendicativi; f. sg. revendicativă, pl. revendicative

Intrare: revendicativ
revendicativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • revendicativ
  • revendicativul
  • revendicativu‑
  • revendicati
  • revendicativa
plural
  • revendicativi
  • revendicativii
  • revendicative
  • revendicativele
genitiv-dativ singular
  • revendicativ
  • revendicativului
  • revendicative
  • revendicativei
plural
  • revendicativi
  • revendicativilor
  • revendicative
  • revendicativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

revendicativ, revendicatiadjectiv

  • 1. Care revendică un bun, un drept cuvenit; care face o revendicare, care cuprinde o revendicare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Luptele revendicative ale muncitorilor din țările capitaliste. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.