17 definiții pentru revelație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REVELAȚIE, revelații, s. f. Actul descoperirii a ceva necunoscut sau chiar a ceea ce este descoperit; p. ext. lucru revelat. ◊ Expr. A fi o revelație = a depăși așteptările, a surprinde în chip neașteptat (și plăcut). ♦ (Rel.) Actul prin care se descoperă sau se face cunoscută divinitatea. [Var.: revelațiune s. f.] – Din fr. révélation, lat. revelatio, -onis.

revelație sf [At: HASDEU, I. C. I, 289 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr révelation, lat revelatio, -onis] 1 Dezvăluire, descoperire (neașteptată) a unui adevăr ascuns, a unui fenomen neobservat, a unui tâlc etc. 2 (Pex) Lucru relevat. 3 (Îe) A fi o ~ A depăși așteptările Si: a surprinde, a uimi. 4 (Rel) Dezvăluire a voinței lui Dumnezeu, făcută unor persoane dotate cu facultăți supranaturale. 5 (îvr; csnp) Deșteptare.

REVELAȚIE, revelații, s. f. Dezvăluire, descoperire (neașteptată) a unui fenomen neobservat, a unui adevăr ascuns; p. ext. lucru revelat. ◊ Expr. A fi o revelație = a depăși așteptările, a surprinde în chip neașteptat (și plăcut). ♦ (În concepțiile religioase) Fenomen prin care Dumnezeu își dezvăluie natura și voința sa anumitor persoane. [Var.: revelațiune s. f.] – Din fr. révélation, lat. revelatio, -onis.

REVELAȚIE, revelații, s. f. Dezvăluire, descoperire (neașteptată) a unui adevăr ascuns, a unui fenomen neobservat, a unui talent etc.; p. ext. lucru revelat. Se oprește ca străbătut de o revelație. SEBASTIAN, T. 83. Simțea foarte deslușit o nemărginită mulțumire ca și cînd încetul cu încetul întreaga lui ființă s-ar fi topit într-o imensă revelație. REBREANU, P. S. 153. ◊ Expr. A fi o revelație = a depăși așteptările, a surprinde în chip neașteptat. Tînărul pianist a fost o revelație. – Variantă: revelațiune (GALACTION, O. I 243) s. f.

REVELAȚIE s.f. Dezvăluire, descoperire, revelare (a unei calități, a unui adevăr ascuns etc.); (p. ext.) lucru revelat. ♦ A fi o revelație = a depăși așteptările, a surprinde, a uimi (prin calități). ♦ (În credințele mistice) Dezvăluire a voinței lui Dumnezeu, făcută cuiva înzestrat cu facultăți supraraționale. [Gen. -iei, var. revelațiune s.f. / cf. fr. révélation, lat. revelatio].

REVELAȚIE s. f. descoperire neașteptată a unei calități, a unui adevăr ascuns etc. ◊ lucru revelat. ♦ a fi o ~ = a depăși așteptările, a surprinde, a uimi (prin calități). ◊ dezvăluire a voinței divinității, făcută cuiva înzestrat cu facultăți supraraționale. (< fr. révélation, lat. revelatio)

REVELAȚIE ~i f. 1) Descoperire neașteptată a unui fenomen sau a unui adevăr ascuns. 2) Fenomen prin care divinitatea și-ar dezvălui, în mod supranatural, natura și voința sa unor persoane extrem de credincioase. [G.-D. revelației; Sil. -ți-e] /<fr. révélation, lat. revelatio, ~onis

REVELAȚIUNE s. f. v. revelație.

REVELAȚIUNE s.f. v. revelație.

revelați(un)e f. 1. acțiunea de a revela; 2. inspirațiunea prin care D-zeu face cunoscut voința sa; 3. lucru revelat.

*revelațiúne f. (lat. revelatio, -ónis). Acțiunea de a revela. Inspirațiune pin care Dumnezeŭ îțĭ descopere voința luĭ. Lucrurĭ revelate: revelațiunile sfîntuluĭ Ion (V. apocalips). – Și -áție și -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

revelație (descoperire, dezvăluire) (desp. -ți-e) s. f., art. revelația (desp. -ți-a), g.-d. art. revelației; pl. revelații, art. revelațiile (desp. -ți-i-)

revelație (descoperire, dezvăluire) (-ți-e) s. f., art. revelația (-ți-a), g.-d. art. revelației; pl. revelații, art. revelațiile (-ți-i-)

revelație s. f. (sil. -ți-e), art. revelația (sil. -ți-a), g.-d. art. revelației; pl. revelații, art. revelațiile (sil. -ți-i-)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

revelație, revelații s. f. 1. Lucrarea prin care Dumnezeu se face cunoscut pe Sine lumii create, mai întâi prin prorocii Vechiului Testament, apoi prin Fiul Său, pentru a-și dezvălui în mod supranatural natura și voința Sa; descoperire. Bis. creștină păstrează și transmite revelația dumnezeiască în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție, prin supravegherea și călăuzirea Duhului Sfânt. 2. Dezvăluire, descoperire a unui adevăr ascuns, a unui talent etc.; p. ext. lucru revelat. [Var.: revelațiune s. f.] – Din fr. révélation, lat. revelatio, -onis.

Intrare: revelație
revelație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • revelație
  • revelația
plural
  • revelații
  • revelațiile
genitiv-dativ singular
  • revelații
  • revelației
plural
  • revelații
  • revelațiilor
vocativ singular
plural
revelațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • revelațiune
  • revelațiunea
plural
  • revelațiuni
  • revelațiunile
genitiv-dativ singular
  • revelațiuni
  • revelațiunii
plural
  • revelațiuni
  • revelațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

revelație, revelațiisubstantiv feminin

  • 1. Actul descoperirii a ceva necunoscut sau chiar a ceea ce este descoperit. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Se oprește ca străbătut de o revelație. SEBASTIAN, T. 83. DLRLC
    • format_quote Simțea foarte deslușit o nemărginită mulțumire ca și cînd încetul cu încetul întreaga lui ființă s-ar fi topit într-o imensă revelație. REBREANU, P. S. 153. DLRLC
    • chat_bubble A fi o revelație = a depăși așteptările, a surprinde în chip neașteptat (și plăcut). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Tânărul pianist a fost o revelație. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.