REVELATOR, -OARE, revelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care dezvăluie, descoperă sau duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unui secret. 2. S. n. Soluție folosită în tehnica fotografierii pentru developare. [Var.: revelatoriu, -ie adj.] – Din fr. révélateur.

revelator, ~oare [At: ȘĂINEANU / V: (rar) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: fr révélateur, lat revelatorius, -a, -um] 1 a Care dezvăluie, descoperă sau duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unei taine. 2 a Semnificativ. 3 sn Soluție folosită în practică fotografică pentru developare Si: developator (1).

REVELATOR, -OARE, revelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care dezvăluie, descoperă sau duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unei taine. 2. S. n. Substanță complexă folosită în tehnica fotografierii pentru developare. [Var.: revelatoriu, -ie adj.] – Din fr. révélateur.

REVELATOR¹, revelatori, s. m. (În fotografie) Developator.

REVELATOR², -OARE, revelatori, -oare, adj. Care dezvăluie, care duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unei taine etc. Fapt revelator. ▭ Din interiorul minelor adînci putem să ridicăm o imagine revelatoare pentru felul cum au trăit oamenii. BOGZA, Ț. 13. – Variantă: (învechit) revelatoriu, -ie (GALACTION, O. I 16) adj.

REVELATOR, -OARE adj. Care revelează. // s.n. Soluție cu care se tratează clișeul fotografic pentru a face să apară imaginea; developator. [Var. revelatoriu, -ie adj. / cf. fr. révélateur, cf. lat. revelator – care dezvăluie].

REVELATOR, -OARE I. adj. care revelează. II. s. n. developator. (< fr. révélateur, lat. revelator)

REVELATOR² ~oare n. Soluție chimică folosită pentru developarea fotografică; developator. /<fr. révélateur, lat. revelatorius, ~a, ~um

REVELATOR¹ ~oare (~ori, ~oare) Care revelează. Un fapt ~. /<fr. révélateur, lat. revelatorius, ~a, ~um

revelator a. care revelează: indiciu revelator. ║ m. cel ce face o revelațiune.

*revelatór, -oáre adj. (lat. revelator). Care revelează: urmă revelatoare. Subst. Persoană care revelează. Lichid revelator (saŭ ca subst. numaĭ revelator, pl. oare), lichid în care se cufundă o imagine fotografică ca să înceapă a apărea formele.

revelatoriu, ~ie a vz revelator

REVELATORIU, -IE adj. v. revelator².

REVELATORIU, -IE adj. v. revelator.

revelator¹ adj. m., pl. revelatori; f. sg. și pl. revelatoare

revelator² s. n., pl. revelatoare

revelator¹ adj. m., pl. revelatori; f. sg. și pl. revelatoare

revelator² s. n., pl. revelatoare

revelator adj. m., pl. revelatori; f. sg. și pl. revelatoare

revelator s. n., pl. revelatoare

REVELATOR adj., s. 1. adj. semnificativ, (înv.) spunător. (Un fapt ~.) 2. s. (FIZ.) developant, developator. (~ pentru materiale fotografice impresionate.)

REVELATOR adj., s. 1. adj. semnificativ, (înv.) spunător. (Un fapt ~.) 2. s. (FIZ.) developant, developator. (~ pentru materialele fotografice impresionate.)