retușare sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~șări / E: retușa] 1 Îndreptare, corectarea unei picturi, a unei fotografii, a unei piese tehnice etc. 2 Corectare. 3 (Muz) Stilizare armonică a unei melodii.

RETUȘARE, retușări, s. f. Acțiunea de a retușa și rezultatul ei.

RETUȘARE s.f. 1. Acțiunea de a retușa și rezultatul ei; retuș. 2. (Muz.) Împodobire a unei melodii cu diferite ornamente. [< retușa].

retușa vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~șez / E: fr retoucher] 1 A face un retuș unei picturi, unei fotografii etc. 2 (Fig) A corecta.

RETUȘA, retușez, vb. I. Tranz. (Cu privire la tablouri, fotografii, p. ext. opere, scrieri, piese) A îndrepta, a corecta; a perfecționa. (Fig.) E soluția adoptată de oameni... Se poate retușa, nu se poate răsturna. C. PETRESCU, Î. II 89.

RETUȘA vb. I. tr. 1. A face unele îndreptări, unele înfrumusețări (la o fotografie, la o piesă tehnică etc.). 2. (Fig.) A corecta, a modifica, a îndrepta. [P.i. -șez, 3,6 -șează, 4 -șînd. / < fr. retoucher].

RETUȘA vb. tr. a face un retuș; a corecta, a îndrepta. (< fr. retoucher)

A RETUȘA ~ez tranz. (tablouri, fotografii, desene, texte etc.) A rectifica prin retuș. /<fr. retoucher

retușà v. 1. a îndrepta unele părți ale unui tablou; 2. fig. a corija în genere (= fr. retoucher).

*retușéz v. tr. (fr. retoucher). Îndrept, daŭ ultimu aspect uneĭ fotografiĭ. Fig. Îndrept, perfecționez: a retușa o poemă.

retușare s. f., g.-d. art. retușării; pl. retușări

retușare s. f., g.-d. art. retușării; pl. retușări

retușare s. f., g.-d. art. retușării; pl. retușări

retușa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. retușez, 3 retușează, 1 pl. retușăm; conj. prez. 1 sg. să retușez, 3 să retușeze; ger. retușând

retușa (a ~) vb., ind. prez. 3 retușează, 1 pl. retușăm; conj. prez. 3 să retușeze; ger. retușând

retușa vb., ind. prez. 1 sg. retușez, 3 sg. și pl. retușează, 1 pl. retușăm; conj. prez. 3 sg. și pl. retușeze; ger. retușând

retușa (ind. prez. 3 sg. și pl. retușează, 1 pl. retușăm, ger. retușînd)

RETUȘARE s. v. corectare.

RETUȘARE s. corectare, corijare, îmbunătățire, îndreptare, rectificare, remediere, retuș, (fig.) reparare. (~ dicțiunii cuiva.)

RETUȘA vb. v. corecta.

RETUȘA vb. a corecta, a corija, a îmbunătăți, a îndrepta, a rectifica, (fig.) a repara. (Și-a ~ dicțiunea.)