RETUȘ, retușuri, s. n. Îndreptare, corectare (executată de obicei manual) a unui tablou, a unei fotografii, a unui desen, a unei piese tehnice, a unui obiect de îmbrăcăminte etc.; retușare. – Din fr. retouche.

retuș sn [At: ALEXI, W. / Pl: ~uri / E: fr retouche] Îndreptare, corectarea unei picturi, a unei fotografii, a unei piese tehnice etc.

RETUȘ, retușuri, s. n. Îndreptare, corectare (executată de obicei manual) a unui tablou, a unei fotografii, a unui desen, a unei piese tehnice etc.; retușare. – Din fr. retouche.

RETUȘ, retușuri, s. n. Îndreptare, corectură a unui tablou, a unei fotografii, piese etc.

RETUȘ s.n. Îndreptare, corectare; retușare. [< fr. retouche].

RETUȘ s. n. corectare a unei picturi, fotografii, piese tehnice etc. ◊ (poligr.) corectură pe originalele negative, diapozitive și pozitive fotografice, ca și pe forma de tipar în faze intermediare de realizare, pentru tipărire. (< fr. retouche)

RETUȘ ~uri n. Rectificare făcută (la o fotografie, la un tablou etc.) după terminarea procesului principal; corectare. /<fr. retouche

retuș s. n., pl. retușuri

retuș s. n., pl. retușuri

retuș s. n., pl. retușuri

RETUȘ s. v. corectare.

RETUȘ s. corectare, corijare, îmbunătățire, îndreptare, rectificare, remediere, retușare, (fig.) reparare. (~ dicțiunii cuiva.)