RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A RETUȘÁ ~éz tranz. (tablouri, fotografii, desene, texte etc.) A rectifica prin retuș. /<fr. retoucher
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RETUȘÁ vb. I. tr. 1. A face unele îndreptări, unele înfrumusețări (la o fotografie, la o piesă tehnică etc.). 2. (Fig.) A corecta, a modifica, a îndrepta. [P.i. -șez, 3,6 -șează, 4 -șând. / < fr. retoucher].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RETUȘÁ vb. tr. a face un retuș; a corecta, a îndrepta. (< fr. retoucher)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RETUȘÁ vb. v. corecta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

retușá vb., ind. prez. 1 sg. retușéz, 3 sg. și pl. retușeáză, 1 pl. retușăm; conj. prez. 3 sg. și pl. retușéze; ger. retușând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink