RETROSPECȚIE, retrospecții, s. f. Faptul de a privi în trecut. [Var.: retrospecțiune s. f.] – Din fr. rétrospection.

retrospecție sf vz retrospecțiune

RETROSPECȚIE s. f. v. retrospecțiune.

RETROSPECȚIE s.f. v. retrospecțiune.

RETROSPECȚIUNE s. f. v. retrospecție.

retrospecțiune sf [At: ALEXI, W. / V: ~ie / E: fr rétrospection] (Rar) Privire, examinare retrospectivă (2).

RETROSPECȚIUNE, retrospecțiuni, s. f. Faptul de a privi în trecut. [Pr.: -ți-u-. – Var.: retrospecție s. f.] – Din fr. rétrospection.

RETROSPECȚIUNE s.f. (Rar) Faptul de a privi în trecut, în urmă. [Pron. -ți-u-, var. retrospecție s.f. / < fr. rétrospection, cf. lat. retro – îndărăt, spectro – privire].

RETROSPECȚIUNE s. f. privire, examinare retrospectivă. ◊ formă a introspecției constând în evocarea trecutului, în scopul reexaminării unor fapte, unor trăiri. (< fr. rétrospection)

RETROSPECȚIUNE ~i f. Privire în trecut. [G.-D. retrospecțiunii; Sil. -ți-u-] /<fr. retrospection

retrospecție (desp. re-tros-pec-/-tro-spec-) s. f., art. retrospecția (desp. -ți-a), g.-d. art. retrospecției; pl. retrospecții, art. retrospecțiile (desp. -ți-i-) corectat(ă)

!retrospecție (re-tros-pec-/-tro-spec-) s. f., art. retrospecția (-ți-a), g.-d. art. retrospecției; pl. retrospecții, art. retrospecțiile (-ți-i-)

retrospecțiune s. f. (sil. -ți-u-; mf. -spec-), g.-d. art. retrospecțiunii; pl. retrospecțiuni

RETROSPÉCȚIE (RETROSPECȚIÚNE) (< fr.) s. f. Faptul de a privi în trecut; rememorare (și analiză) a trecutului. ♦ Metodă psihologică, formă a introspecției, constând în descrierea propriilor manifestări psihice, după ce, într-un mediu firesc sau experimental, ele au avut loc.