RETROSPECȚIÚNE, retrospecțiuni, s. f. Faptul de a privi în trecut. [Pr.: -ți-u-. – Var.: retrospécție s. f.] – Din fr. rétrospection.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RETROSPECȚIÚNE ~i f. Privire în trecut. [G.-D. retrospecțiunii; Sil. -ți-u-] /<fr. retrospection
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RETROSPECȚIÚNE s.f. (Rar) Faptul de a privi în trecut, în urmă. [Pron. -ți-u-, var. retrospecție s.f. / < fr. rétrospection, cf. lat. retro – îndărăt, spectro – privire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RETROSPECȚIÚNE s. f. privire, examinare retrospectivă. ◊ formă a introspecției constând în evocarea trecutului, în scopul reexaminării unor fapte, unor trăiri. (< fr. rétrospection)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

retrospecțiúne s. f. (sil. -ți-u-; mf. -spec-), g.-d. art. retrospecțiúnii; pl. retrospecțiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink