RETROCEDÁRE, retrocedări, s. f. Acțiunea de a retroceda și rezultatul ei. – V. retroceda.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RETROCEDÁRE s.f. 1. Acțiunea de a retroceda și rezultatul ei. 2. (Rar) Regres. [< retroceda].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

retrocedáre s. f. (sil. -tro-) cedare
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RETROCEDÁ, retrocedez, vb. I. Tranz. A da cuiva înapoi un drept, un bun, un teritoriu etc. pe care acesta îl cedase mai înainte; a face o retrocesiune. – Din fr. rétrocéder.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A RETROCEDÁ ~éz tranz. (drepturi, bunuri etc.) A da înapoi; a reîntoarce. /<fr. rétrocéder
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RETROCEDÁ vb. I. tr. A ceda, a da înapoi (un drept, un teritoriu etc.) aceluia de la care a fost luat. [Cf. fr. rétrocéder, cf. lat., it. retrocedere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RETROCEDÁ vb. tr. a ceda, a da înapoi (un drept, un teritoriu) aceluia de la care a fost luat. (< fr. rétrocéder, lat., it. retrocedere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

retrocedá vb. (sil. -tro-), ind. prez. 1 sg. retrocedéz, 3 sg. și pl. retrocedéază
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink