retrocedare sf [At: BUL. COM. IST. I, 190 / Pl: ~dări / E: retroceda] Înapoiere către cineva a unui drept, a unui bun, a unui teritoriu etc., pe care acesta le cedase înainte.

RETROCEDARE, retrocedări, s. f. Acțiunea de a retroceda.

RETROCEDARE s.f. 1. Acțiunea de a retroceda și rezultatul ei. 2. (Rar) Regres. [< retroceda].

retroceda vt [At: DLR / Pzi: ~dez / E: fr rétrocéder] A da cuiva înapoi un drept, un bun, un teritoriu etc., pe care acesta îl cedase mai înainte.

RETROCEDA, retrocedez, vb. I. Tranz. A da înapoi (cuiva) un drept, un teritoriu etc. pe care acesta îl cedase înainte.

RETROCEDA vb. I. tr. A ceda, a da înapoi (un drept, un teritoriu etc.) aceluia de la care a fost luat. [Cf. fr. rétrocéder, cf. lat., it. retrocedere].

RETROCEDA vb. tr. a ceda, a da înapoi (un drept, un teritoriu) aceluia de la care a fost luat. (< fr. rétrocéder, lat., it. retrocedere)

A RETROCEDA ~ez tranz. (drepturi, bunuri etc.) A da înapoi; a reîntoarce. /<fr. rétrocéder

retrocedà v. Jur. a reda cuiva un drept ce a fost cedat.

*retrocedéz v. tr. (fr. rétrocéder, d. mlat. retrocédere, a retroceda, lat. „a te retrage”. V. cedez). Cedez altuĭa ceĭa ce-mĭ cedase el mie maĭ înainte: România, la 1878, a retrocedat Rusiiĭ sudu Basarabiiĭ, ĭar la 1918 a reluat toată Basarabia.

*retrocesiúne f. (mlat. retrocéssio, -ónis. V. cesiune). Acțiunea de a retroceda. – Maĭ des retrocedare.

retrocedare (desp. re-tro-) s. f., g.-d. art. retrocedării; pl. retrocedări

retrocedare (re-tro-) s. f., g.-d. art. retrocedării; pl. retrocedări

retrocedare s. f. (sil. -tro-) cedare

retroceda (a ~) (desp. re-tro-) vb., ind. prez. 1 sg. retrocedez, 3 retrocedează; conj. prez. 1 sg. să retrocedez, 3 să retrocedeze

retrocesiune (desp. re-tro-, -si-u-) s. f., g.-d. art. retrocesiunii; pl. retrocesiuni

retroceda (a ~) (re-tro-) vb., ind. prez. 3 retrocedează

retroceda vb. (sil. -tro-), ind. prez. 1 sg. retrocedez, 3 sg. și pl. retrocedează