RETROACTIVITATE, retroactivități, s. f. Acțiune retroactivă. ♦ (Jur.) Principiu în virtutea căruia o lege se aplică și faptelor sau actelor juridice anterioare promulgării sale. [Pr.: -tro-ac-] – Din fr. rétroactivité.

retroactivitate sf [At: ȘĂINEANU / P: ~tro-ac~ / Pl: ~tăți / E: fr rétroactivité] 1 Calitatea de a fi retroactiv. 2 Acțiune retroactivă.

RETROACTIVITATE, retroactivități, s. f. Acțiune retroactivă. [Pr.: -tro-ac-] – Din fr. rétroactivité.

RETROACTIVITATE, retroactivități, s. f. Acțiune retroactivă. Retroactivitatea unei legi penale.

RETROACTIVITATE s.f. Caracterul a ceea ce este retroactiv. [Pron. -tro-ac-. / cf. fr. rétroactivité].

RETROACTIVITATE s. f. caracter retroactiv. (< fr. rétroactivité)

RETROACTIVITATE ~ăți f. Caracter retroactiv. [Sil. -tro-ac-] /<fr. rétroactivité

retroactivitate f. caracterul celor retroactive.

*retroactivitáte f. (d. retroactiv). Calitatea de a fi retroactiv.

retroactivitate (desp. re-tro-ac-) s. f., g.-d. art. retroactivității; pl. retroactivități

retroactivitate (re-tro-ac-) s. f., g.-d. art. retroactivității; pl. retroactivități

retroactivitate s. f. (sil. -tro-ac-) activitate

RETROACTIVITÁTE (< fr.) s. f. (Dr.) Dispoziție în temeiul căreia o lege nouă se aplică și faptelor săvârșite și actelor juridice încheiate și executate sub imperiul legii vechi. Constituie o excepție de la principiul neretroactivității legilor.