retrimitere sf [At: DL / V: (înv) ~răm~ / Pl: ~ri / E: retrimite] 1 Trimitere din nou Si: (înv) remitere. 2 Trimitere înapoi Si: înapoiere, restituire (1), (înv) remitere. 3 Recomandare făcută cuiva de a consulta (din nou) un text.

RETRIMITERE, retrimiteri, s. f. Acțiunea de a retrimite.

RETRIMITE, retrimit, vb. III. Tranz. A trimite din nou; a trimite înapoi, a restitui. – Pref. re- + trimite (după fr. renvoyer).

retrămite v vz retrimite

retrămitere sf vz retrimitere

retrimete v vz retrimite

retrimite vt [At: CORNEA, E. II, 197/31 / V: (rar) ~mete, (înv) ~trăm~ / Pzi: retrimit / E: re¹- + trimite cf fr renvoyer] 1 A trimite (din nou) ceva într-o direcție sau la o anumită destinație Si: (înv) a remite. 2 A trimite înapoi Si: a restitui (1), (înv) a remite. 3 A recomanda cuiva să consulte (din nou) un text.

RETRIMITE, retrimit, vb. III. Tranz. A trimite din nou; a trimite înapoi, a restitui. – Re¹- + trimite (după fr. renvoyer).

RETRIMITE, retrimit, vb. III. Tranz. A trimite din nou.

A RETRIMITE retrimit tranz. A trimite din nou. /re- + a trimite

retrimitere (desp. re-tri-) s. f., g.-d. art. retrimiterii; pl. retrimiteri

retrimitere (re-tri-) s. f., g.-d. art. retrimiterii; pl. retrimiteri

retrimitere s. f. (sil. -tri-) trimitere

retrimite (a ~) (desp. re-tri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrimit, 2 sg. retrimiți, 3 sg. retrimite, perf. s. 1 sg. retrimisei, 1 pl. retrimiserăm, m.m.c.p. 1 pl. retrimiseserăm; conj. prez. 1 sg. să retrimit, 3 să retrimită; ger. retrimițând; part. retrimis

retrimite (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrimit, perf. s. 1 sg. retrimisei, 1 pl. retrimiserăm; conj. prez. 3 să retrimită; ger. retrimițând; part. retrimis

retrimite vb. (sil. -tri-) trimite

RETRIMITE vb. v. înapoia, reda, restitui.

RETRIMITE vb. 1. a reexpedia. (A ~ cuiva corespondența.) 2. v. returna.

retrimite vb. v. ÎNAPOIA. REDA. RESTITUI.

RETRIMITE vb. 1. a reexpedia. (A ~ cuiva corespondența.) 2. a returna. (I-a ~ coletul primit.)